Femeia lui Vaughn

Sugestie acceptată!

  După câteva săptămâni...

  La vila lui Vaughn, lucrurile stagnaseră o vreme, totul decurgând la fel cum rămăsese. Sofia se vedea pe ascuns cu Mario, consumându-și dragostea platonică, chiar dacă Eli știa totul despre escapadele acestora, în timp ce Vaughn habar nu avea de acest lucru. Defapt, nu îi trecea deloc prin minte că Mario i-ar trăda încrederea vreodată și anume să râvnească la viitoarea lui soție.

    Cât despre acel plic dispărut, nu mai fusese găsit, spre dezamăgirea lui Mario și a Sofiei. Totuși, fata încercase să-l convingă să facă din nou testul, dar încăpățânarea bărbatului nu avea limite când venea vorba de Eli. Considera acest eșec drept un semn divin și nu avea de gând să-și schimbe convingerea, și a nume că Eli nu îi este frate.

  Pentru Tony, faptul că avea acum o cameră proprie, chiar de era încă sub pază, îl mulțumea pe deplin, fiindcă afla mai ușor unele lucruri. Ca de exemplu, Mario fusese contactat de Mara, fiindcă avea nevoie de ajutor. Concediul i se termina și trebuia să revină la servici, iar burta începuse să i se cunoască cât de cât, cel puțin atât cât să atragă bănuieli. Rugămintea ei era una periculoasă și riscantă. Voia ca Mario să-l ajute pe Tony să fugă pentru a putea veni la ea și de acolo să plece împreună cât mai departe, astfel și el va putea să fugă cu Sofia. Bărbatului îi displăcu total acea idee, din cauză că ar putea fi prins și atunci vor avea de suferit cu toții, nu doar el. Vaughn nu ar permite nimănui să trăiască după ce ar primi cea mai dură răsplată, trădarea. Însă...după sugestia Marei, se gândise intens la acel lucru. Dacă ar fi scăpat Tony de sub controlul lui Vaughn atunci și el ar putea să făurească un plan prin care să o ajute pe Sofia, să scape de robia la care urma să fie supusă. Poate că disperarea Marei de a-și recupera iubitul și tatăl copilului avea un efect benefic asupra minții lui Mario. Se hotărâse să-i împărtășească Sofiei acest lucru, sperând ca împreună să decidă ce vor face pentru viețile lor. Dacă va accepta să riște și să fugă împreună ori să accepte destinul hotărât de Vaughn.

  Avea și ocazia. Vaughn pleca din ce în ce mai des cu afacerile lui despre care nu vorbea decât cu Eli și uneori cu Mario, iar în acel moment nu se afla în afara orașului, ci doar la firmă, iar asta era mai mult decât necesar pentru a putea purta o conversație cu iubita lui. De Eli nici nu-i păsa, fiindcă singurul lucru pentru care putea să-l suporte, era faptul că știa de sentimentele reciproce dintre el și Sofia și cu toate astea, nu-i pârâse, așa cum se așteptase și cum probabil alții o făceau.

  Ajunsese în dreptul camerei ei, când apăsă clanța fără a mai bate la ușă să atragă priviri. Prima imagine ce-i apăru în fața ochilor, fu devastatoare. Sofia lui plângea cu suspine, ținând un flacon de pastile în palmă, pregătită să le dea pe gât. Șocat până în vârful degetelor de la picioare, se repezise la ea din doi pași și îi dădu peste mâna plină de pastile. Acestea se împrăștiaseră pe jos prin toată camera, iar fata închise ochii și începu să plângă mai amarnic.

— La mine nu te-ai gândit când te-ai încumetat să-ți pregătești biletul către iad? Credeam că vom fi împreună și la bine și la greu! Cum să te gândești la așa ceva? Cum? o certă el zdravăn. Cum să te gândești să renunți la viață, când eu depind de viața ta. Vrei să mă omori și pe mine? Ăsta e un act de prostie și de lașitate! Tu nu ești așa, nu poți să decizi pur și simplu că nu mai vrei să trăiești! Nu cât trăiesc eu! Ai înțeles?

Mario o ținea de brațe și o scutura adesea să o facă atentă la vorbele lui.

— Sofi, prințesa mea iubită, de ce plângi? Ce te-a făcut brusc să te gândești să te omori? Aseară erai fericită, adică veselă, atât cât era posibil...și nu înțeleg, de ce așa și de ce acum?

— Ba știi de ce...nu mai pot, pur și simplu am obosit, iar ștreangul mi se strânge în jurul gâtului...

— Calmează-te întâi și spune-mi despre ce e vorba! Dacă nu te calmezi, nu am cu ce să te ajut! Mergi și spală-te pe față, apoi discutăm.

  Fata îl ascultă supusă, își clăti fața și reveni în cameră. Mario stătea pe pat așteptând-o.

— Ești mai bine?

  Sofia înghiți în sec o clipă și își lăsă privirea în pământ. 

— Dacă mai faci vreodată asta, îți jur că vei avea și moartea mea în cârcă!

  Îi era rușine de ea însăși. Tăcuse și nu scoase niciun cuvânt până nu o întrebă el de ce s-a supărat pe viață așa brusc.

— Nu poți să spui că n-am dreptate... Mai sunt trei zile până la ziua mea și devin majoră. Dimineață, când erai plecat de acasă, Vaughn m-a chemat în biroul lui să vorbim. Vrea ca nunta să aibe loc exact când împlinesc anii, de ziua mea. Exact peste trei zile mă va face vreau nu vreau, a lui...Când am venit prima dată în casa asta, m-am rugat mereu la un miracol și Dumnezeu mi te-a dat pe tine, acum nu mai pot spera la niciun miracol care să mă scape de Vaughn! Te iubesc atât de mult și te doresc atât de tare, încât am preferat să mor și să închid ochii să nu simtă inima mea din nou, dezamăgiri și să nu fie rănită. Voiam să o orbesc, să nu mai vadă ochii mei nimic și să nu mai simtă ea toată suferința mea neștiută...Iartă-mă că sunt lașă, dar nu știu ce să fac!

— Îți spun eu ce să faci! În primul rând, să nu mai aud și să nu te mai gândești la moarte, fiindcă ăsta e cel mai mare mod prin care mă poți răni! Ai înțeles?

Sofia dădu din cap afirmativ.

— În al doilea rând, vreau să fii alături de mine. Fiindcă numai împreună putem învinge. Să punem la cale un plan și să fugim! Ești de acord?

  Fata îl privi cu uimire și se încruntă puțin..

— Și fratele meu?

— Îl vom scăpa pe el mai întâi, apoi fugim și noi! Să luptăm pentru dragostea noastră.

Sofia îl îmbrățișă fericită auzind că nu-l va lăsa pe Tony de izbeliște.

— Să învingem răul! La naiba cu Vaughn și cu viața asta de rahat! Dacă nu te am pe tine, nu am nimic!  îi mărturisi el.

— Te iubesc Mario! Aș fugi cu tine oriunde!