Femeia lui Vaughn

Foc și furie..

 
  Urmărirea continua destul de periculos, fiindcă acei barbari trăgeau câte zece gloanțe o dată și spărseseră toate geamurile mașinii, riscând astfel ca Sofia, Mario și chiar și Eli să fie răniți.

— Sofia, lasă-te jos să pot trage în ei, strigă Mario.

Fata reacționă imediat și bărbatul omorî pe tipul din dreapta din mașina urmăritorilor.

— Bine țintit! îl lăudă Eli și Mario pufni mândru, verificându-și gloanțele!

— La naiba! Mai am doar două...

— Și sunt două mașini! adăugă Eli.

— În cazul ăsta, o să mă lași pe mine la volan! îi ceru Mario dar Eli nu era de acord.

— Nici gând! Eu știu unde merg și unde voi scăpa de ei..

În secunda doi, după ce tocmai se împotrivise fratelui său mai mic, lucru pe care Mario nu-l știa încă, Eli primise un glonț în umăr, făcându-l să urle de durere și să tragă de volan într-o parte.

— Eli! țipă Sofia speriată, iar Mario îndreptă mașina pe asfalt datorită vigilenței cu care prinse volanul.

— Ești bine? Îl întrebă Sofia întinsă pe bancheta din spate.

— Nu e bine, interveni iubitul ei, a fost împușcat în umăr. Lasă-mă pe mine să conduc, Eli! îi porunci Mario apucând de volan să se strecoare îl locul lui, dar Eli era și rănit și încăpățânat.

— Sunt bine! Pot să conduc! Voi accelera puțin să ajung unde trebuie și să scăpăm de indivizi cel puțin pentru câteva momente.

— Eli, ascută-ți f....

  Tânăra se abținu imediat când îi întâlni privirea încruntată a bărbatului din oglinda de sus și de această dată îi zise pe nume.

— Ascultă-l pe Mario, altfel vei sângera până vei muri!

— Luniștește-te Sofia...păcatele mă ajung din urmă, dar nu voi păți nimic...amintește-ți ce-am vorbit.

  Se lăsă o tăcere sumbră între cei trei, Mario căzând pe gânduri și instinctiv sau întâmplător, îi apăru în minte vocea Sofiei când sugera faptul că el și Eli sunt frați, apoi observă cotitura pe care rănitul o luase în viteză, o pădurice uscată și niște clădiri, înălțându-se la ceva depărtare iar oamenii din urma lor nu se mai întrezăreau de ceva vreme. Pe Eli începuse să-l ia toate transpirațiile și vederea să i se încețoșeze, dar chiar și cu o mână, conducea cu o sută șaizeci de kilometri la oră, fără a încetini vreun pic.

— Ce e locul ăsta? Întrebă Sofia.

Eli ignoră întrebarea Sofiei și se adresă cu greutate lui Mario.

— ...în torpedou e un telefon. Apelează ultimul număr și când îți cere parola, îi spui că vulpea a intrat în vizuină și e încărcată.

Lui Mario i se păru prostesc, dar făcu întocmai, chiar de era curios ce anume însemna acel apel. Apelă imediat primul număr și duse telefonul la ureche. Vocea bărbătească și dură, de pe partea cealaltă a telefonului, îl intimidă puțin pe Mario, astfel că rosti parola cam nesigur pe el.

— Ce zice? Întreabă Sofia din spate.

Mario se întoarce către Eli și îndepărtează puțin telefonul de ureche.

— Întreabă dacă e cod roșu sau verde...

— Ambele. Îi rãspunse promt și imediat ce Mario repetă, apelul se încheiase subit.