Femeia lui Vaughn

Sofia salvează situația

Fuseseră prinși în fapt...aproximativ. Mario fusese nevoit să-i spună șefului său ceea ce voia, deorece cel care l-a pârât, a avut grijă să-i spună totul exact cum s-a petrecut.

- Ce se petrece, Mario? Te-am lăsat aici la conducere, bazându-mă pe tine, iar când vin acasă, intru călcând în cioburi și o parte de ferestre sunt făcute țăndări? Pe lângă asta, cei care au intrat în casa mea ca niște infractori ce aveau de gând să-mi i-a nevasta, tu i-ai lăsat să plece? Ce încredere să mai am eu în tine, mă ? Zi mă! mârâi Vaughn apucându-l de guler și scuturându-l zdravăn. Mario încerca să-i spună când se potolea puțin șeful său, dar primi și un pumn în falcă pe neașteptate.

- Vorbești, câine necredincios! Vorbește!!

Sofia ar fi vrut să intervină, dar Mario îi făcu semn cu mâna să stea deoparte. Vaughn abia își făcea încălzirea.

- Nu vorbești? Mi-au rănit oamenii și au făcut un dezastru sub nasul tău! Ești concediat! Să pleci de la ușa mea!

Îi mai trânti câțiva pumni în față lui Mario, iar când se pregătea să-l lovească iar, Sofia se băgă între ei și încasă ea ultima lovitură, în frunte. Scânci subtil pentru a nu-și arăta slăbiciunea, șocându-i pe Vaughn, dar și pe Mario că i-a luat apărarea.

- Sofia? De ce dracu' ai făcut asta? Îți riști pielea pentru Mario? Din ce motiv?

- Eu ar trebui să primesc toate loviturile date lui Mario! E vina mea că tipii ăia au venit aici...aveam de gând să fug și veniseră să mă ajute! Nu e vina lui Mario că era convins de mine că voi fi cuminte și că totul e în regulă! Din cauza mea s-a întâmplat totul!

- Domnișoară Sofia...vru Mario să o oprească din a se pune în pericol, dar ea nu-i permise.

- Tu să taci! se repezi la el, uimindu-i iarăși pe ambii bărbați.

- Lasă-i slujba în continuare, Vaughn! Nu vreau și n-aș putea trăi liniștită, dacă aș știi că i-am luat pâinea de la gură unui om. Nu sunt o astfel de persoană. Și ar trebui să gândești altfel... El îți e alături de atâția ani și dacă mai este încă, înseamnă că n-a mai greșit niciodată până acum. Nu e și el om? Dacă am fost prea inteligentă pentru el, nu e vina lui că i-am păcălit încrederea...Iartă-l, de dragul meu, te rog, se milogi ea de el și-i puse o mână pe braț, cu afecțiune.

Acela era punctul slab al lui Vaughn. Tandrețea Sofiei și ruga ei mieroasă.

- Oricum, în afară de asta, s-a purtat frumos cu mine. Mi-a oferit totul și a avut grijă să nu-mi lipsească nimic.

Vaughn se uită la ea, sorbind-o din priviri ca și cum nu s-ar mai gândi la nimic altceva și oftă.

- Prea bine... rosti cu calm de această dată și se adresă lui Mario. Poți rămâne la treba ta, în continuare. Ocupă-te de stricăciuni și mai vorbim... Sunt obosit acum, mă voi culca! Noapte bună, Sofia și îmi pare rău că te-am lovit... Știi că nu era pentru tine...

- E în regulă, noapte bună Vaughn!

Imediat ce patronul se retrase, Mario se trânti pe un fotoliu fiindcă abia se mai putea ține în picioare.

- Ești bine? Îl întrebă ea încruntată, privindu-i rănile care sângerau.

- Atât cât se poate...dar tu nu trebuia să minți pentru mine... Vaughn își va da seama. Acum e obosit și confuz. Nu se aștepta să fii lovită de el, să-l lingușești sau să-mi iei apărarea. Se va gândi intens la asta! Îl cunosc.

- Ar trebui să mă preocupe pe mine asta, nu pe tine! Hai în bucătărie să-ți sterg sângele de pe față, îl rugă ea și șterse cu degetul mare, puțin sânge din colțul gurii.

Înainte să se retragă, el îi prinse mâna și o ținu așa câteva secunde privind-o on ochi.

- Mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, dar e destul pentru azi. Nu cred că vrei să te prindă din nou, Vaughn, prin preajma mea oblojindu-mă. Chiar s-ar înfuria rău...mergi la culcare! Îmi voi șterge singur rănile.

- Noapte bună...mormăi atentă la ochii lui ce sclipeau într-un fel aparte.

- Noapte bună, Sofia!

Tânăra plecă spre camera ei încetișor cu grija lui Mario și cu teama ca Vaughn să nu răscolească și mai mult situația salvată de ea. Camera bărbatului era în aripa stângă a vilei, iar a Sofiei, în aripa dreaptă. Măcar se putea declara mulțumită că nu-i va auzi orice sunet făcut în cameră sau în baie. Avea intimitate. Trânti ușa camerei sale, împingând-o pur și simplu cu piciorul și intră la duș. Oricât de târziu era, avea nevoie să poată dormi liniștită.

Mario era nervos. Trânti câteva lucruri prin cameră, apoi intră în baie. Câteva secunde se privi în oglindă să-și vadă propria furie și rănile cauzate de Vaughn, apoi își clăti de două ori fața. Îl ura din toată inima pe Vaughn, fiindcă îi era unchi dar ascundea asta, fiindcă avea un frate de care nu știa, dar unchiul său îi ascunsese și asta, fiindcă se purta urât cu el la o mică greșeală de parcă îi era străin, pentru că îl făcuse câine și pentru că i-o lua pe Sofia... Nu-și putea reprima sentimentele negative față de el. Urlă din toți plămâni de furie și își porunci pentru sine să rămână calm. Trase peste cap tricoul murdar și-l azvârli pe jos, lăsând mușchii pieptului să tresalte neprovocați. Abia se stăpânea să nu-l omoare în somn pe Vaughn, sau premeditat, însă el nu era un criminal.

- Nu ești un criminal! Îi spuse amenințător reflexiei sale din oglindă, apoi porni apa rece de la duș și se băgă sub el.

Era rece, dar îl calma. Îl aducea cu picioarele pe pământ și îl făcea să uite loviturile încasate de la nenorocitul de Vaughn. Cel puțin momentan, o lăsă moartă. În schimb, își focusă atenția pe trădător. Se îmbrăcă iute cu ceva la îndemână și plecă să dea o pedeapsă cruntă. Trădarea nu era ceva îngăduitor, față de nimeni din acea casă.