Femeia lui Vaughn

O floare și ... trei grădinari

  În acea după amiază, Vaughn stătea de vorbă cu Eli și Mario în camera de zi, dezbătând niște chestiuni protocolare despre afaceri. Discuția continua chiar și când ușa se deschise și se închise la loc, însă luă sfârșit atunci când Sofia se trânti pe un fotoliu alăturat ca la ea acasă. Toate cele trei perechi de ochi poposiră asupra fetei, privind-o fiecare în parte în mod diferit.

— M-am plictisit! răsuflă ea aproape țipând.

Mario zâmbea, dar Eli era atent la reacția lui Vaughn temându-se de ce ar putea face sau spune când e întrerupt din treburile lui, însă unchiul lui doar o privea pe Sofia gânditor.

— După cum te uiți la mine, vrei să-mi ceri ceva sau să vorbim despre ceva zâna mea?

Fata pufni țuguindu-și buzele în joacă și se uită la rândul ei în ochii lui Vaughn.

— Ești perspicace! răspunse sigură pe sine și așteptă să rămână doar ei doi în încăpere.

  Vaughn le făcu semn cu mâna celor doi inși să-l lase singur cu Sofia și se concentră la blonda din fața lui. Mario nu prea voia să iasă, pivind-o peste umăr pe femeia  ce o iubea în secret. Ea îi surâse pe ascuns când bărbatul ce urma să-i devină soț, strângea grăbit niște dosare de pe măsuța dintre cei doi.

— Spune-mi draga mea, ce-ți poftește inimioara?

— Vaughn... aș vrea să-i dai drumul fratelui meu... Trei luni înseamnă mult timp. Nu e un animal să-l ții la subsol tot timpul... Îl poți încuia într-o cameră din vila asta imensă dacă ții neapărat să faci asta. Te rog...

  Fata își călcase mândria în picioare implorându-i milă lui Vaughn și totul din nou, pentru fratele ei. Ura să-i ceară ceva ticălosului, dar nu vedea altă cale. Parcă intenționat se întâmplau toate astea, să nu poată trăi fără a-i cerși milă.

— Cred că se poate aranja asta...Să îl mut în altă cameră...

— De la pasul ăsta, e o distanță mică până la eliberare. N-ar fi cazul să-i dai drumul? Va sta în casa asta cum stau și eu și nu am scăpare...

— E chiar o mare diferență, nu un pas...El e motivul pentru care ești aici și în plus nu ocupă niciun loc în viața mea. Altceva scumpo?

— Vreau să merg la cumpărături și am nevoie de bani și de șofer.

— Dar ce îți lipsește draga mea? Doar ai de toate...

Fata pufni enervată și se ridică în picioare.

— Libertate! Asta nu am...vreau să-mi înnoiesc garderoba și vreau să-mi aleg singură hainele. Mario e liber?

  Vaughn se uită la ea lung, apoi zâmbi.

— Să-ți mănânc ochișorii de răsfățata lu' tata! Ia, îi întinse el un card, du-te și ia-l pe Mario și duceți-vă! Nu stați mult...Aaa, își aminti el, cheamă-l pe Eli la mine.

  De bucurie porni către ușă tot o fugă și îi comunică lui Eli să meargă la Vaughn, fiindcă cei doi bărbați nu se depărtaseră de ușă, iar Mario rămăsese nedumerit, văzând-o radiind de încântare. Imediat ce ușa se închise în spatele lui Eli, fata îi sări în brațe, debusolându-l și mai tare.

— Ușurel, îi șopti el de teamă să nu-i vadă cineva. Ce e cu veselia asta?

— Obișnuiește-te cu asta! Mergem la cumpărături! Am permisiunea lui Vaughn, deci hai o dată, îl grăbi trăgându-l de mână pe scări în jos, ceea ce-i stârni o fericire stranie în suflet, când o vedea bucurându-se din astfel de lucruri mici.

    În mașină nu-i tăcuse gura deloc, comentând despre una despre alta, dar și despre treburile dubioase ale lui Vaughn.

— Ești cam abătut, s-a întâmplat ceva ce nu știu eu?

— Nu s-a întâmplat nimic...adică nu știu. M-au sunat de la clinică să mă duc să iau rezultatele pe seară și nu știu dacă pot ieși fără să am zi liberă. Trebuie să-l anunț pe Vaughn, dar n-am scuză!

  Sofia rămăsese pe gânduri momente lungi. Se plimbară prin magazine, o mai duse pe fată și la cofetărie, au împărțit și o pizza în oraș, după care decise că e timpul să se întoarcă. Puținele ore pe care le petrecuse alături de Mario, mergând de mână prin oraș fuseseră simțite ca și cum ar fi atins raiul împreună. La întoarcere fata era mai tăcută ca înainte. Mario chiar se pregătea să o întrebe de ce i-a pierit zâmbetul de pe buze când i-o luă ea înainte.

— Ți-am spus vreodată cât de mult te iubesc?

  Bărbatul se blocă un moment, apoi răspunse.

— Și eu te iubesc, nu contează dacă ai spus-o sau nu, atâta timp cât simți asta, o poți spune de câte ori vrei tu!

Fata se aplecă spre el și îl sărută pe obraz.

— Păi, te iubesc enorm și sper să fiu a ta pentru totdeauna nu a lui Vaughn!

Vorbele ei îi scăldaseră inima lui Mario în dragoste și emoție, simțind din plin că ea e fata pentru care merită să lupte. Își luă mâna de pe schimbător și i-o sărută pe a ei cu tandrețe, continuându-și mai apoi drumul spre vilă.

  După ce parcă mașina, bărbatul înșfăcă cele șapte sacoșe cu diverse lucruri pentru Sofia, nu de alta, dar majoritatea fuseseră cumpărate în grabă, pentru a justifica timpul petrecut cu Mario.

— M-am gândit...o să-i spun lui Vaughn că te simți cam rău la stomac și îl rog să te lase în seara asta să mergi la clinică pentru analize. Sunt sigură că te va trimite cu gura lui să-ți verifici sănătatea.

— Nu vreau să mai cerșești lucruri de la el pentru mine, Sofia. E mai bine să plec după ce mă retrag în camera mea.

— Și dacă vor interveni alte chestii, nu vei mai putea să te duci și alt fapt sigur e că vreau neapărat să știu dacă e fratele tău sau nu! Voi vorbi cu Vaughn!

  Încăpățânarea ei nu avea limite când era vorba de ideile  sale, dar oftă puțin nesigur de efectele cerinței și o urmă tăcut.

Mario porni spre camera ei să lase sacoșele pe când fata rămăsese în salon unde se aflau Vaughn și Eli, povestind ceva amuzant ce îi făceau pe cei doi antrenați în discuție să râdă zgomotos.

— V-ați întors? Prințesa mea blondă, dar ai cumpărat nu glumă! remarcă el sacoșele cu care trecuse Mario pe lângă ei.

— Da, am găsit lucruri pe care mi le-am dorit și pe care nu le puteam trece cu vederea.

— Mă bucur, rămâi cu noi? Eli povestea prin ce belele a trecut prin liceu. Ce figură de om, râse Vaughn.

— Sunt sigură că a trecut prin multe pățanii, preciză cu seriozitate către Eli, dar ai promis că îmi vei scoate fratele din pivnița ta întunecoasă....rosti Sofia mai printre dinți.

— Da, o să-l pun pe Mario să se ocupe de asta...

— Apropo de Mario...continuă fata să-i vorbească, sărindu-i în ochi faptul că Eli era ochi și urechi la ceea ce avea de spus, nu s-a simțit bine nici ieri și nici azi nu arăta prea în regulă. I-am zis să meargă la un doctor dar o ține una și bună că nu e ziua lui liberă azi și nu poate să plece fără permisiunea ta.

— Serios? Ce poate avea? Dacă îl vezi, trimite-l la mine! Mă voi ocupa și de asta...

Fata dădu din cap și se retrase subtil, simțind de la depărtare gândurile suspicioase ale lui Eli, după cum se uita la ea atunci când le-a vorbit.