Femeia lui Vaughn

Tainele lui Mario

 
  Mario intră în casa lui Tony și a Sofiei pentru a îndeplini cererea fetei. Cercetă fiecare cameră și în cele din urmă o găsi la etaj pe a Sofiei. O recunoscuse după miros prima dată. Parfumul ei inconfundabil plutea peste tot dându-i fiori calzi pe șira spinării lui Mario, apoi deschise ochii ce-i închisese involuntar pentru a simți fiecare firicel din mirosul ei specific. Telefonul îi țiui în buzunar, ceea ce-l făcu să-și revină în fire. Îl scoase, îl verifică, apoi se grăbi să arunce lucrurile în niște genți, dar această misiune devenea imposibilă. Nu se putea abține să nu-i miroasă fiecare bluză a Sofiei care îl făcea să vibreze de emoție. Chiar și albumul ei cu fotografii de familie îl înmuia de-a dreptul. Îl răsfoise câteva clipe, după care îl puse într-o vălijoară. Zâmbea la gândul că-i atinsese toate lucrurile pe care ea le purtase și care i se păreau vii în mâinile lui, ca și cum ar fi atins-o pe ea.

  La fel de mulțumit și de împăcat era și atunci când i le înmânase, fiind mai mult decât super fericită că i le adusese. După ce îi mulțumi și  se apucă nerăbdătoare să le despacheteze, el părăsi zâmbind camera, închise ușa în urma lui și scoase din buzunarul de la piept o eșarfă roșie de a ei, pe care o oprise pentru el. Îi inspiră parfumul ce-i pătrunse până la creier ca un drog și o îndesă la loc în buzunar.

  Servitoarea se prefăcu a tuși, încercând să-i atragă atenția, iar el se încruntă la ea, temându-se ca nu cumva să-l fi văzut cu eșarfa Sofiei, dar femeia apăruse după ce el o băgase în buzunar.

— Ce e Nalla? Ai ceva să-mi spui?

— Domnule... doamna Mara vă așteaptă în bucătărie.

  Mario oftă și se îndreptă într-acolo, surprinzând-o pe femeie mâncând fursecuri și bârfind cu servitoarele. Când îl văzu, lăsă baltă tot ce făcea și veni în fugă spre el.

— Te aștept de o oră, te-ai răzgândit?

— Am fost reținut, îi zise el privind-o ușor încruntat pe Nalla, apoi îi făcu semn să-l urmeze și ea se ținu imediat după el ca un cățeluș urmându-și stăpânul.

  — Așteaptă aici! îi zise lăsând-o în ușa pivniței și merse să pregătească terenul, apoi o conduse în fața lui Tony, de această dată îl găsiră treaz.

  Mara începu să-l îmbrățișeze și să-l sărute de cum intrase înăuntru, ostoindu-și dorul de el și arătându-și afecțiunea și îngrijorarea. Mario se simțea stânjenit și în plus, așa că îi lăsă singuri și el plecă să stea de șase.

— Aveți zece minute...le comunică și trase ușa în urma lui.

După câteva minute, nu știa precis cât, dar în jur de cinci, Mara ieși din încăpere și îi transmise mii de mulțumiri pentru ceea ce făcuse pentru ea.

— Vrea să vorbească cu tine..

— E prima și ultima dată când îmi bag pielea în saramură pentru tine, să știi.

Mara lăsă capul în jos, iar el intră la Tony.

— Cum te simți? întrebă pentru a da curs conversației.

— Cum dracu' să mă simt bătut, legat și nemâncat?

— Cum adică? Nu ți-au dat de mâncare aseară?

— Ba da, după trei zile de făcut foamea și setea...în fine, lasă asta acum... Sora mea ce face?

— E bine. S-a integrat imediat printre noi, dă ordine ca o șefă și e tratată regește.

— Nu mai spune! Vrei să zici că a acceptat ușor căsătoria cu Vaughn? Ticălosul care mi-a tras țeapă?

— Nu a acceptat, desigur, dar Vaughn o ține în lesă amenințând-o cu binele tău. A zis că nu-ți va da drumul dacă nu va fi nevasta lui și astfel ți-a salvat fundul...

— Nenorocitul!... Înjură Tony printre dinți. Mario, știu ce ai făcut pentru mine, îți mulțumesc, dar vreau să știu de ce.

— Nu-ți face probleme, voi avea grijă de Sofia...îi răspunse el și vru să se retragă.

— Deci nu vrei să știu adevărul... Bine...atunci...vreau să-ți cer o favoare. Trebuie să sun pe cineva.

— Nu crezi că te-am ajutat destul? Pot trimite un mesaj cuiva dar nu-ți pot da un telefon pe mână. Vaughn are încredere în mine, chiar de nu-mi e drag, e mâna care mă hrănește și n-aș vrea să fac mai multe pentru a-l face să mă bănuiască.

— Nici dacă îți garantez că nu va suspecta nimic? Știu lucruri pe care nu le știi tu, Mario. Putem schimba ceva.

  Bărbatul nu știa ce să mai creadă, dar dacă Tony era sigur de ceea ce spunea, era foarte posibil să aibe dreptate, așa că strambând din nas la cererea lui, scose telefonul din buzunarul pantalonilor și îi desfăcu mâinile de la spate rapid.

— Fă-o repede! Nu vreau belele pe cap!

Tony formă numărul și sună.

— Grăbește-te o dată!

— Alo! Am nevoie de tine... Vaughn mi-a captivat sora, iar eu sunt neputincios. E ocazia perfectă să te faci remarcat. Aștept. Baftă! zise Tony în încheiere, apoi avu grijă să șteargă numărul și să-i înapoieze telefonul lui Mario.

— Să nu-ți fie de deochi, ești tare vesel acum...Pe cine ai sunat?

— Pe cel care o va salva pe Sofia.

Mario strânse pumnul fără ca Tony să observe dar își reveni imediat în fire.

— Sper că nu voi regreta faptul că te-am ajutat!

— Te asigur că nu vei regreta! Și să-ți mai spun ceva înainte să ieși, e spre binele tău.

— Ce anume?

— Vaughn ascunde multe lucruri de tine, chiar dacă ești mâna lui dreaptă. Tu doar îi execuți ordinele, dar nu-i știi și mișcările. El îți arată doar pictura dar nu-ți spune și cum a lucrat-o...

— Asta ce mama dracului vrea să însemne? Vorbești în ghicitori acum?!

— Ești isteț Mario, află singur. Eu doar ți-am deschis ochii.

  Mario dădu din cap afirmativ ca și cum i-ar spune „ lasă că vezi tu..”, apoi plecă.

Mara nu mai era la ușă unde o lăsase el, o găsise din nou la bucătărie clefetind cu Nalla, verișoara ei.

— Vreau să vorbim ceva, îi zise luând-o cu forța de după umeri și o trase în salon.

— Ce e? Ce vrei de la mine? întrebă speriată.

— Ce știi despre Vaughn? Lucruri neștiute de mine, bineînțeles!

— Ce-ce să știu? Nu știu nimic, îi zise ea dându-se înapoi pe măsură ce Mario se apropia amenințător de ea.

— Nu face pe deșteapta cu mine, știu că ești mereu cu urechile ciulite la discuțiile lui Vaughn! Dă-mi o informație și te las să-l vezi mai des pe Tony.

— Îți dai cuvântul tău?

— Deci știi ceva...Da, îți dau cuvântul meu! Acum spune-mi!

— Tu ai un frate. Vaughn te-a mințit. Nu ai fost orfan. Tatăl tău a fost fratele lui Vaughn...ești nepotul lui bun. Nu mă întreba ce și cum, nu știu cine e si unde îți e fratele, dar nu-i spune lui Vaughn ce ți-am zis, fiindcă el știe că eu sunt singura care știu...