Femeia lui Vaughn

Supus inimii

- Spune-mi Mario! Ce s-ar întâmpla dacă mi-aș lua fratele și aș fugi pe ascuns în alt oraș sau chiar în altă țară? Ne-am schimba numele și ...

- Fratele tău te-a băgat el însuși în această casă și în această situație și te gândești să îl salvezi?

- Normal că mă gândesc să-l salvez...e fratele meu și orice prostie ar fi făcut, îl iubesc și asta e. De ce crezi că am acceptat toată tărășenia asta? Ce întrebare pui și tu... n-ai face la fel pentru fratele sau sora ta? Mai ales că e singura ta rudă?

Mario o privea înghițind în sec, apoi își feri privirea amintindu-și ce-i spusese Mara. Oare chiar avea el un frate?

- Ce s-a întâmplat? Mario?

- Nimic... răspunse fără a o privi, dar Sofia îi apucă bărbia între două degete și-l întoarse cu fața spre ea.

- Nu minți, te-ai întristat!

El uitase de ce se întristase în momentul în care degetele ei îi atinse pielea, precum o aripă delicată de fluture. S-ar supăra mai des dacă ea l-ar atinge cu interes de atâtea ori. Îi zâmbi, asigurând-o că e în regulă și nimic nu l-a întristat, apoi se ridică.

- Știi, Vaughn se întoarce mâine după-amiază, vrei să vezi un film în sala de proiectoare?

- Glumești? E primul lucru interesant de făcut în casa asta. Normal că vreau! La ce ne uităm?

- Ne uităm?

- Da, ne uităm. Doar nu mă lași singură să mă uit...bineînțeles dacă nu ai ceva mai bun de făcut.... Sau l-aș putea chema pe Tavi...

- Trevor e ocupat cu o treabă...o anunță Mario simțindu-și o venă pulsând. Cred voi putea sta cu tine...

- Super. Știam că ai să accepți. Mă duc să caut întâi ceva de mâncare vii?

- Nu, mulțumesc. Nu-mi e foame, mă duc să pregătesc un film, ai vreo preferință?

- Nu, să fie ce vrei tu. Pune-ți filmul favorit și o să-mi placă și mie.

- Tu decizi! S-ar putea să am gusturi neplăcute...

- Mă-ndoiesc, îi răspunse peste umăr și fugi la bucătărie, răsunând toată vila de sunetul pașilor ei.

În frigider găsise niște înghețată care i se păru perfectă, așa că o înșfăcă pe toată, fiind o caserolă destul de mare și două linguri pentru că nu avea de gând să o mănânce singură. Nalla, care nu o prea suferea pe Sofia din cauză că o voia ca soție a lui Vaughn pe verișoara ei Mara, o privea pe furiș, în timp ce toca legume pentru cină.

- Aveți nevoie de ceva domnișoară? o întrebă Nalla dorind să iasă cât mai repede din bucătărie.

- Am, dar mi-am luat singură. Știi cumva unde e sala cu proiectoare?

- De ce întrebați?

Sofia îi săgetă o privire usturătoare ce o făcu pe servitoare să se scuze repetat pentru îndrăzneală.

- În al doilea corp al vilei, după ce intrați pe ușa din capătul holului de la etaj. Doriți să vă conduc?

- Nu, mersi! Mă descurc, îți poți continua treaba.

Fata luă înghețata și plecă grăbită în acea direcție. Mergea cu ochii pe pereți la tablourile scumpe cumpărate de Vaughn de la diferite galerii ale unor pictori măreți. În unele creații nu puteai ghici la ce s-a gândit artistul când a pictat o harababură de culori al cărui înțeles i se păru Sofiei indescifrabil și plictisitor. Ajunsese în fața ușii care ducea spre holul unde începea al doilea corp al vilei, dar când o deschise să își continuie drumul, un întuneric obscur îi împiedica vederea și se opri în loc. În spatele ei nu era nimeni care să-i lumineze calea și nici nu se auzea nimic pe acel coridor. Îi era teamă să pășească de parcă ar fi ceva înfricoșător în acel întuneric, dar dacă servitoarea spusese că e acolo, probabil așa ar trebui să fie.

- Mario? Ești acolo? strigă cu o voce tare și în același timp calmă.

Nu se auzise nimic dinspre acea beznă liniștită. Își luă inima în dinți și păși încet, apoi mai repede să iasă de grabă din acea zonă, dar chiar de părea gol și pustiu, Sofia se izbi cu putere de trupul masiv a lui Mario, scăpând cutia de înghețată din mână. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns sperietura și căderea ei neașteptată, călcă pe cutia umedă și alunecă pe spate cu Mario peste ea. El avusese grijă să o înconjoare cu brațul după gât pentru a nu se lovi la cap, astfel suprinderea amândurora fusese și mai mare. Pentru ambii, timpul se oprise în loc căutând cuvinte și scuze ce pluteau în neant, fiindcă ea nu era în stare să scoată o vorbuliță din cauza trupului ce o presa greoi dar plăcut, simțindu-i suflarea caldă a lui Mario pe buzele ei întredeschise. Dacă ar fi fost după voia lui, ar fi rămas acolo o vreme să-i simtă în continuare sânii moi sub pieptul său încordat. Îi simțea inima bătând cu putere, chiar și prin cămașa subțire ce o avea descheiată la doi nasturi. Parfumul ei era unic și credea că nu-l va uita niciodată cât va trăi pe pământ. Deja gândurile se luptau între ele, făcându-l să zăbovească deasupra ei mai mult decât era necesar.

- Mario? Tu ești?

El se dezmetici, stânjenit de situația care lui îi plăcuse enorm.

- Da, eu sunt...veneam să te conduc, nu știam că vei nimeri singură.

- M-ai speriat ca dracu' ! De ce e atât de întuneric aici?

- Așa a vrut Vaughn să semene cu noaptea, din moment ce trebuia întuneric și pentru vizionarea filmului...

- Bine că ești tu...dacă aș fi căzut așa cu Vaughn, cred că aș fi vărsat tot ce am mâncat de trei zile...

Mario râse, dar nu se clintiseră niciunul din acea poziție în care căzuseră.

- Din întâmplare, mă crezi sau nu, nu am mai căzut peste nicio femeie până acum....

De acestă dată, Sofia râse zgomotos, iar Mario îi simțea sânii izbindu-se de pieptul lui, în mod repetat. Îl tortura fără să știe și fără să vrea.

- Mario?

- Da, Sofia?

- Nu crezi că ar trebui să te dai jos de pe mine?

- Oh, scuze! N-am vrut să...

- La naiba! Înghețata s-a împrăștiat pe jos...

- Nu e nimic..voi pune pe cineva să curețe pe aici. Să mergem!

- Pe unde? întrebă Sofia încurcată.

- Dă-mi mâna! Te voi conduce pe unde trebuie...

Nu se mai terminau chinurile dulci pentru el. O ținea de mână pe fata pe care o iubea în secret. O fată specială pentru el și chiar dacă ea nu recunoștea sau nu-și dădea seama, nici ea nu era indiferentă atingerii lor.

Se făcuse puțină lumină de la filmul proiectat pe panoul din perete, cât să poată vedea multitudinea de scaune din fața acestuia.

- Asta e ca o sală de cinema din oraș. Ce film ai pus?

- Nu știu dacă-ți va plăcea și ție cât îmi place mie, zise Mario când dădu play.

Sofia recunoscuse imediat pelicula.

- Phoenixul furios? Cu micuța chinezoaică care luptă sub influența alcoolului?

- Îl știi?! întrebă mirat bărbatul.

- E unul din preferatele mele! Ai gusturi bune... Tocmai mi-ai făcut ziua mai frumoasă!

- Adică până acum nu ți-o făceam?

Sofia îi dădu un ghiont în umăr, iar el zâmbi, amuzându-l reacția ei.

- Ai înțeles tu...