Femeia lui Vaughn

Între agonie și extaz

  Paznicii din fața casei, fuseseră imediat lichidați de către polițiștii de la Narcotice, deoarece au opus rezistență și au atacat oameni ai legii. Eli voia să coboare din mașina lui Ramon și să o ia la fugă spre casă, dar subalternul său nu-i permise acest lucru cu ușurință. Blocă portierele, subminând autoritatea șefului său. Eli îi aruncă o căutătură furioasă, simțind că mai avea puțin să-l trântească cu capul de volan.

— Ce mama naibii faci? Deblochează ușile sau nemernicul va fugi!

— Mă iertați șefule, dar nu puteți intra cu brațul imobilizat în cotieră, nu sunteți complet refăcut, vom intra doar noi!

— Nu ești tu în măsură să hotărăști asta! Crezi că am venit să mă uit pe geam cum ticălosul scapă? Nu îndrăzni să mă contrazici, altfel te concediez la fel de repede, așa cum te-am prețuit atâta timp!

  Ochii lui Eli scăpărau de furie, iar replica își atinse scopul. Ramon îl vedea ca pe un pittbull făcând spume dacă nu i-ar fi dat drumul, astfel se conformă imediat.

— Bine...dar vin cu dumneavoastră, îl avertiză el și își armă pistolul.

Eli acceptă imediat numai să iasă o dată, apoi coborâră simultan. Ramon prinse în treacăt imaginea cu Eli desfăcându-și cotiera și aruncând-o deoparte, apoi văzu cum își lăsă brațul să atârne ușor pe lângă corp. Părea că nici nu fusese rănit, își zise omul său care îl admira pentru puterea ce o avea în sânge și îl urmă pregătit să-i apere spatele.
Doi oameni dăduseră ușa de perete și pătrunseră înăuntru alături de șeful lor, apoi își primiră instrucțiunile.

— Căutați fiecare colțișor și mi-i aduceți teferi pe Sofia și Mario, dar și pe Vaughn! Să nu aud că l-ați împușcat fără să apuc să-i vorbesc! îi avertiză Eli, în timp ce el se îndrepta spre pivniță, unde știa că-și ține prizonierii dacă-i avea și spera din tot sufletul să-i aibe acolo încă, în viață.

Ramon nu voia să se despartă de Eli, așa că după ce cumpăni situația în grabă, o luă în fugă după șeful său.

Pe ușa pivniței atârna un lacăt mare pe care nu-l putea desface cu ușurință, dar era sigur că l-ar putea doborî ușor cu un glonț.

— Ce facem acum? Întrebă Ramon.

  Eli oftă scurt și își lipi urechea de ușă.

— Mario! Sofia? Sunteți acolo?

— Eli?? Da, sunt aici! Deschide! Strigă cu disperare Sofia.

— O să sparg lacătul cu un glonț, așa că ferițivă!

  Bărbatul ținti și trase, apoi se îmbrânci în ușă de două ori, izbind-o de perete. Eli fu surprins atunci când Sofia țâșni ca din pușcă și îl luă în brațe plângând. Era ușurată că-i sărise în ajutor.

— Ce bine că ai venit! Trebuie să faci ceva, Vaughn l-a luat pe Mario și au plecat! Trebuie să-i găsești, nu pot fi departe. L-am lovit pe Vaughn în picior cu un fier și sângerează. Sigur a lăsat o urmă ceva...mai are cu el doi oameni ce l-au imobilizat pe Mario după ce l-au lovit sub ochii mei! Eli fă ceva! îl imploră fata cu lacrimi în ochi.

— Bine, calmează-te. Îi voi găsi, îți promit! Acum stai cu Ramon și nu mai face nimic de capul tău!

  Fata nu răspunse, dar privirea lui Ramon sugera că nu era prea încântat că trebuie să o păzească din nou, fiindcă fusese păcălit o dată și nu era curios ce va mai face ca să-l pună într-o situație dificilă.

— Dar șefule, nu puteți pleca singur...

— Stai aici cu ea și n-o scăpa din ochi, Ramon. E într-o stare deplorabilă. Nu cred că îi va mai arde de a face ceva nelalocul ei. Contez pe tine!

— Bine...cedă el fiindcă n-avea de ales. Îi aruncă o privire resemnată Sofiei și apoi se apropie de ea cu blândețe. Haide, rebelă mică, să mergem în salon. Vom aștepta acolo vești.

  Ea nu ripostă. Se supuse imediat, măcinată de nerăbdare și de teama ca Vaughn să nu le facă ceva ambilor frați. Erau undeva împrejur știa asta, și fiindcă nu erau departe ar trebui ca Eli să se întoarcă repede cu Mario se gândi imediat ce Ramon îi porunci să se așeze pe canapea.
   Câțiva oameni de-ai lui Eli se întorseseră în casă la Ramon, observând că o păzea pe Sofia.

— Ce e nou? N-ați găsit nimic?

  Oamenii săi nu voiau să vorbească de față cu Sofia așa că încercă să-i spună din priviri lui Ramon ca să se dea deoparte și să discute doar ei trei.

  Acesta îi mai aruncă o privire Sofiei și se depărtă puțin de canapea, începând să se șușotească între ei.

— Ce s-a întâmplat? Sper că nimic grav!

— Șeful, a salvat un prizonier din mâinile lui Vaughn, parcă Mario se numește...și ne-a poruncit să chemăm echipajele de întăriri să-l ridice și să-l ducă l-a secție.

— Bun, deci asta înseamnă că l-au prins? întrebă Ramon cu un licăr de ușurare în privire.

— Așa credeam dar nu încă...răspunse unul din ei, apoi celălalt continuă.

— Nici noi n-am înțeles cum s-a întâmplat...dintr-o dată, după ce ne-am îndepărtat considerabil, Vaughn ținea o armă îndreptată spre șefu' și spre prizonier. Am vrut să ne întoarcem, dar domnul ne-a făcut semn să ne vedem de treabă, așa că am plecat. Ajutoarele sunt pe drum, dar ei doi sunt în pericol să fie împușcați!

  Ramon oftă adânc frecându-și fruntea și se întoarse spre Sofia ca să se asigure că nu a auzit nimic din discuția lor, dar realiză consternat că fata nu mai era acolo. Își puse mâinile în cap nervos, când realiză că fusese păcălit pentru a doua oară și înjură din acestă cauză. Nu fusese destul de atent, dar recunoscuse că nu s-a gândit nicio clipă că v-a fugi cu trei inși lângă ea...ce-i drept, erau întorși cu spatele și antrenați într-o discuție importantă, dar nu asta conta ci faptul că afurisita de fată trebuia să-și țină fundul pe blestemata de canapea.
 
— Să mergem imediat după ei! Fata aia va crea din nou belele!

  În lumina felinarelor de pe străduța îngustă din spatele vilei lui Vaughn, Eli și Mario stăteau unul lângă celălalt, fără arme în mâini, nebănuind că Vaughn își va reveni din leșin și se va ridica pregătit să-i împuște.

Erau cel puțin o sută de metri între ei, dar erau siguri că unul din ei sau chiar amândoi vor fi împușcați. Vaughn nu se lăsa dus cu vorba de Eli, voia neapărat să-i omoare pe amândoi, până nu era prea târziu.

— Stai în spatele meu, îi porunci Eli fratelui său mai mic. Eu port vestă antiglonț, iar el nu știe asta. Nu cred că mai are multe gloanțe în pistol, probabil două-trei. Fă cum îți zic!

— Nu se poate. La primul glonț te vei prăbuși , chiar dacă nu te va răni. Să încercăm să ne apropiem de el. L-am putea doborî imediat după ce vei încasa un glonț în vestă.

— Nu e necesar să-l provocăm. Mai sunt câteva minute și vor veni ajutoare. Trebuie doar să-l ținem de vorbă.

— Și cum facem asta? Nu e curios de nimic și pare pornit să ne omoare.

— Să mai încercăm totuși.. răspunse Eli.

  Zadarnic. Vaughn nu voia să mai audă nimic, strigându-le frecvent să tacă, fiindcă nu mai suporta nici vorbăria lor, dar nici durerea creată de lovitura la picior, cauzată de Sofia.