Kaleidoscope for Serenity Book Club

Intrarea 1

Răzbunarea unui Fang

SarahEvans_

            Lilith Lloyd debarcă în portul orașului Tannery la miezul nopții în lumina argintie a lunii pline ce strălucea peste acoperișurile caselor și a conacelor, peste turnurile impunătorului castel.

            Bruneta își înfășură mai bine pe mână capătul sacului din pânză pe care-l căra după ea. Era destul de greu și îmbibat în sânge, iar Lilith nu era deloc mândră de ce ducea în el.

            La două ore după ivirea zorilor avea să-și facă apariția în fața reginei în mod măreț, ca de obicei. Putea să pătrundă în castel prin catacombe, care erau legate de pasajele subterane ale palatului, apoi să-l găsească pe cel care ducea spre sala tronului – sau și mai bine, spre apartamentul Înălțimii Sale – sau putea să-și facă intrarea pe porțile principale, în văzul tuturor, apoi direct pe ușile masive din stejar, în sala tronului. Ambele erau în stilul ei.

            Asasina apucă pe o scurtătură, intrând în cartierul aristocrațior și, cățărându-se pe acoperișul unui conac, păși silențios cu cizmele ei negre din piele de-a lungul coamei, păstrându-și echilibrul cu ușurință. Merse până în capăt, apoi sări pe acoperișul următorului conac, făcând același lucru până casele se terminară. Nu avea chef să fie văzută de cineva și să trezească suspiciuni. Primise ordine să-și ducă sarcina la bun sfârșit fără a atrage atenția asupra ei. Chiar și așa, ar fi putut să dreagă treaba înainte de a se răspândi vestea misterioasei de la miezul nopții, dacă era cazul, însă avusese parte de destulă vărsare de sânge în ultima săptămână. Așa că alese calea cea mai sigură.

          Ajungând în sfârșit în spatele castelului, silueta suplă, acoperită de o pelerină neagră, se așeză pe iarbă, lângă eleșteu, sub umbra unei sălcii, ascunzându-se de razele lunii. Se întinse pe spate, punându-și brațele sub cap. Pletele întunecate și lungi i se împrăștiară jucăușe pe iarba tânără.

           Asasina plănuise să rămână acolo până când se va lumina de ziuă. La urma urmei nu avea de ales. Nu se putea duce acasă în halul în care era. Mirosea mai respingător decât arăta și încă nu-și putea da seama dacă duhoarea era emanată chiar de corpul ei sau venea din sacul pe care-l cărase cu ea până în Tannery.

           Mâine dimineață avea să fie liberă și nu trebuia să se mai ascundă. Trecuseră doi ani de când era în slujba reginei. Doi ani de când se supunea ordinelor ei și îi îndeplinea toate sarcinile murdare. Însă totul avea să ia sfârșit după ivirea zorilor și era liberă să-l ia pe Ezio și să plece cât mai departe de Tannery. Lilith zâmbi scurt, lăsându-și pleoapele obosite peste ochii auri. Nimic nu-i mai putea sta în cale.

* 

            Asasina se trezi cu un ceas înaintea ivirii zorilor. Era încă întuneric, chiar mai întuneric decât atunci când venise, pentru că acum luna nu se mai afla pe cer. Fu deranjată de un fâlfâit puternic de aripi. Îl auzea de parcă pasărea naibii nu avea unde să zboare, decât lângă urechea ei. 

           Fata își ridică brusc pleoapele, zărind un corb mare care-i dădea târcoale. Pasărea se lăsă în zbor aproape de capul ei, apoi se ridică spre cer, printre crengile salciei. Asasina își întoarse privirea spre trunchiul copacului, unde lăsase sacul. Nu mai era! Biletul ei spre libertate dispăruse.

            Pasărea zbură din nou aproape de pământ, iar Lilith se ridică de pe iarbă, scoțând un pumnal din cizmă.

            — Șhhu! strigă ea, încercând să lovească corbul. Pasăre nebuna! Ce te-a apucat?

           Corbul se îndepărtă, zburând în văzduh în timp ce croncănea zgomotos. Lilith îl urmări cu privirea preț de câteva secunde, apoi se uită cu disperare în jur după sacul ei. Dădu ocol salciei, însă nici urmă de desagă. Se întoarse spre eleșteu. Dacă cineva îl aruncase în apă? Dar de ce să o fi făcut?

           Asasina o luă la fugă spre eleșteu, oprindu-se la marginea lui. Cine să-l fi luat? Nimeni nu o văzuse azi-noapte venind. Nimeni!

            Corbul ateriză pe iarbă la câțiva pași distanță de ea. Fâlfâi de două ori din aripi, apoi croncăni. Lilith se întoarse nervoasă spre el.

            — Pleacă sau îți rup capul! se răsti ea, lovindu-l cu piciorul.

            Pasărea însă nu se clinti. Privirea ei aurie o întâlni pe cea a păsării și asasina înghiți în sec. Corbul scoase un croncănit puternic, apoi o lumină puternică se ivi în jurul păsării, făcând-o pe fată să-și acopere fața cu brațele și să se îndepărteze câțiva pași.

            — Eu ar trebui să-și rup ție capul! Tună o voce guturală după câteva secunde, lumina puternică dispărând.

            Lilith își îndepărtă mâinile din dreptul ochilor și zări un bărbat înalt și musculos. Un Fang, un mascul Fang, unul în carne și oase. Întreg corpul îi era acoperit de rune care-l protejau și-l făceau mai puternic. Pe lângă asta era... era gol. Capacitatea lui de a-și schimba forma nu-i oferea și luxul de a-și păstra hainele când revenea la forma umană.

            — Totuși, am de gând să te las să încerci tu prima, așa cum ai zis, continuă el cu venin în glas. Însă te asigur că sunt mult mai puternic decât soția mea.

           Lilith făcu ochii mari, încordându-și degetele pentru a se asigura că încă ținea pumnalul în mână. Soția lui... dacă Shiva, cea al cărei cap se afla în sacul pe care-l cărase din ținuturile Atticus până în Tannery, era soția lui, atunci el era nimeni altul decât Tethran - un mascul Fang pur.

          Nu văzuse niciodată unul atât de masiv în realitate. Auzise povești cum că erau cele mai puternice creaturi în viață de pe întreg continentul, dar nu credea că puterea lor stătea și în fizic, ci numai în harurile naturii pe care le posedau.

           Însă unde fusese el în urmă cu cinci zile, când Lilith o ucisese pe iubita lui soție, Shiva?

          — Unde e sacul? întrebă asasina pe un ton amenințător, încercând să ignore faptul că bărbatul era dezbrăcat până la piele în fața ei.

          — Acolo unde ar trebui să fie, mârâi masculul, încordându-și mușchii brațelor.

          — Nu te-a învățat nimeni că nu e frumos să furi de la alții? continuă Lilith, dându-se un pas înapoi pentru orice eventualitate.