Kaleidoscope for Serenity Book Club

Lucrarea 4 - S.F Concurs

Gardienii Porţii de Aur

La început, nu era nimic. Nu exista nici o rază de lumină, nici o torţă în noapte, nici măcar o scânteie care să răzbească în acel întuneric fără de sfârşit. Era un abis în care nu puteai găsi nici cea mai mică urmă de speranţă. Iar apoi s-a întâmplat.

Lumina strălucea pentru prima oară, forţând hăul infinit să se restrângă. O luptă de doar câteva secunde a avut loc între tot şi nimic. Focul ţinea locul aerului, umplând de căldură fiecare colţ, alungând orice umbră.

Râurile de stele s-au revărsat pe cer, dansând în infinit. Timpul a început să curgă în toate direcţiile, separând spaţiul creat. Viaţa avea să pulseze pretutindeni şi să prindă cele mai bizare forme.

Pentru prima dată, totul avea un început, un mijloc şi un sfârşit. Lumile create au fost distruse pentru a da naştere la ceva nou. Totul avea o ordine şi un sens. Totul era... perfect.

Însă, pentru unii, perfect nu este niciodată de ajuns. Chiar şi în acest loc fără de sfârşit există limite, limite ce nu pot fi traversate. Iar când se ajunge la limită, totul redevine un haos.

Specii întregi au fost create şi tot atâtea au fost exterminate. Deveniţi sclavi, simple experimente, formele de viaţă ce trăiau în pace au plecat capul în faţa celei mai mari greşeli ce a putut lua naştere în acest paradis. Oamenii...

Orbiţi de vanitate şi egoism, au cotropit totul, distrugând fiecare lume pe care păşeau. Deşi au aflat atât de multe, desluşind cele mai mari mistere ale universului, nu era de ajuns pentru ei. Doreau mai mult şi aveau să găsească... nimic.

Eoni de-a rândul, aceştia au avut tupeul de a şterge limitele impuse, de a le rescrie după cum îşi doreau, pângărind cele mai sacre locuri. Din cauza lor resursele cosmosului, ce păreau fără de sfârşit, au ajuns într-un punct critic.

Un singur loc rămase neatins, un loc în afara spaţiului şi care nu se conforma timpului. Acest loc le putea răspunde la întrebarea ce i-a măcinat generaţii întregi: Când şi unde a început totul?

Centuria, inima universului, rămăsese singura lume pură. Se spunea că era o sursă infinită de energie, ce ascundea secrete de neimaginat. I-a atras pe muritori la fel cum moliile sunt atrase de lumină.

Singurul motiv pentru care nu reuşiseră să înrobească acest ultim lăcaş provenit direct de la origine era faptul că nu aveau nici cea mai mică idee unde ar putea fi. Undeva departe, pierdută printre centurile de asteroizi, dincolo de găurile negre, ascunsă printre nebuloase, sălăşluia Hexium-3, ultima planeta de unde puteai ajunge în Centuria.

După ce primele forme de viaţă au apărut în univers, acestea au izolat locul de unde a început totul, pentru a se asigura că nimeni nu va perturba armonia acestui pământ sfânt. Două dintre cele trei porţi către Centuria au fost distruse de formele de viaţă originare, lăsând întreagă doar Hexium-3.

Acea mică planetă bicoloră, ascunde un portal, Poarta de Aur, ce duce direct în inima universului. Doar că oamenii nu au fost singurii care au încercat să treacă dincolo. Armate întregi, o sumedenie de specii şi nenumărate sisteme solare şi-au forţat norocul. Dar Poarta nu rămâne niciodată nepăzită.

Cei mai puternici, inteligenţi, agili şi neînfricaţi centurieni au fost aleşi încă din faşă pentru a deveni Gardieni ai Porţii de Aur. Fiecare dintre aceştia este reprezentantul unei arme, făurită din oasele celor dintâi, în primul foc al genezei, transmise din generaţie în generaţie.