Kaleidoscope for Serenity Book Club

Intrarea 2

Phoenixul_Noptii

Tăișul strălucitor al sabiei Arhanghelului Mihail se puse barieră între femeia de lut și Edenul pe care l-a trădat, însă ei nu îi păsa. Mai bine pornea în pribegie, decât să își desfacă picioarele pentru plăcerea lui Adam, care nu avea creierul nici cât o nucă.

Era de parcă Creatorul l-ar fi creat în așa fel încât să trăiască exclusiv pentru dorințele bărbăției ce i se bălăngănea doritoare, lucind în soare de fiecare când îi vedea trupul suplu, fără imperfecțiuni, pe care nu și-l acoperise vreodată, ea nesimțind această nevoie. La urma urmei, cine purta acoperăminte pentru corp în afară de îngerii pe care nu îi văzuse decât arareori prin Grădină, cu precădere în acea zi în care i-a dat o palmă celui pentru care fusese creat, ei fiind toți îmbrăcați în armuri strălucitoare, ca niște gardieni, paznici loiali peste toate?

— Ai jignit chipul Împăratului, femeie! îi spuse rece arhanghelul, iar ea îi surâse batjocoritor.

— Dacă a creat femeia doar pentru a satisface poftele perfide ale acelui om, înseamnă că Împăratul tău e... E misogin, îi spuse batjocoritoare Lilith.

Era primul cuvânt urât care se rostea în Universul ce tremură cuprins de o ciudată lamentație din această pricină, de parcă liniștea și cursul firesc al lucrurilor ar fi fost brusc perturbată. Lilith folosise cea dintâi o jignire, chiar pentru a defini ultima și cea mai sfântă creație, omul, creat după chipul divin.

Lucifer se afla în apropierea lor în interiorul grădinii Raiului, la umbra unor smochini, cântând ceva ce părea un dezacord plictisit de sunete de harpă, o scuză ca să poată sta acolo printre ceilalți zburători aflați într-oreverie continuă, de parcă ar fi fost cu toții amețiți cu ceva ciuperci jucăușe. Îngerul venise să îi urmărească judecata mult prea scurtă și pornirea în exil. În final, fusese vina lui. El a sărutat-o, ori poate fusese invers... În orice caz, ceva duhnea în acea situație, iar un sentiment de revoltă îi zgârie gâtul. Ținuse mereu partea frumoasei femei, păcat că nimeni altcineva nu se interesase de soarta acesteia. Avea dreptate în cugetările ei, Adam era mai mult decât un prostănac, ce merita să rămână singur, ori să primească drept companie pe cineva la fel de respingător ca și el.

— Rolul femeii e unul foarte important în societate, începu Mihail, de parcă vorbele despre feminitate venite din gura unui înger-bărbat aveau vreo valoare.

— Care? Să fie futute? De ce nu te oferi tu voluntar, îngeraș? îl tachină ea obraznic, iar îngerașii ce moțăiau se treziră brusc, îndepărtându-se instinctiv de locul de unde veneau injurii.

Lucifer pufni amuzat, iar penele lungi și albe ale arhanghelului cu sabia în mână tresăriră enervate, de parcă ar fi simțit acea ușoară insubordonare a preferatului Creatorului.

— Destul! Nu mai ai ce căuta printre noi, spuse cu inima pietrificată de dorința de a păstra Legile aberante pe care le dăduse divinitatea creației sale.

Mihail închise ușa, iar Lucifer înghiți în sec. Lilith își pierdu deodată avântul, conștientizând că nu mai era cale de întoarcere pentru ea, nedorindu-și totuși o revenire. Cine avea nevoie de ei?

Dezolarea ce o găsi în lumea din afara Grădinilor Cerești o înfioră, însă nu se pierdu cu firea. Decât prostituată născătoare de plozi pentru un prostovan fără minte, mai bine singură într-o lume lăsată să crească sălbatică, în voie, cum putea în lipsa mâinii creatoare.