Kaleidoscope for Serenity Book Club

Lucrare 3 - Concurs S.F

Eroi fără voie

Platforma lucioasă și curată, sclipea. Micii roboței în formă de rac, cu perii sau bureți pe fiecare capăt al picioarelor extensibile, tocmai ajunseră la zona de pe lângă uși, unde de obicei, părea că se adună mai mult praf. În jurul lor se creă un fel de ceață de la aburul fierbinte pe care-l emanau și bâzâiră la fiecare schimbare de operație. Stropeau cu abur fierbinte amestecat cu detergent, periau bine, iar apoi uscau locul.

În acea zi din Martie 2238, Wilkinson era melancolic. Roboțeii îl enervau cu bâzâiturile lor și Keriamy întârzia din nou, la întrunirea de dimineață pentru analizarea noilor misiuni. Răsuflând greu, se uită atent la ora afișată cu roșu în viziera lui, chiar în colțul din dreapta sus și mormăi doar pentru el: ,,Cinci minute și vin de te arunc în spațiu, direct pe partea cu reziduurile navei!"

Apoi încruntat, se îndreptă înspre masa în formă de semilună. Brusc, pe când auzi raportul roboțeilor cum că încheiaseră operațiile și că toată încăperea este dezinfectată și se poate utiliza, aceștia deschiseră ușa, ce se culisă silențios în peretele de titan și klepytan, și Keriamy sări practic peste aceștia, încercând să-și oprească viteza cu care se avântase.

Keriamy tocmai se trezise, abunda de molecule pe dinafara scheletului ei.

Fiece Klepyan avea coloană de titan, formată ca o pentagramă în epicentrul fiecărui individ. Bineînțeles, era vorba de un titan maleabil, căci îmbinându-se cu moleculele, forma un fel de bulb unduit ca o lacrimă translucidă și metabolică ca și mercurul de pe Pământ. Aceea era forma originală a klepyanilor. Partea de surpriză, era că, acest klepytan ce era în proporție de 70% existent în orice materie de pe planeta Kleptan, avea abilitatea de a se transforma în orice. Mai pe scurt, klepyanii, erau cameleonii Galaxiei Restes, mai exact, cei care reușiseră să ajungă și să cutreiere toată partea de nord a Universului.

Erau numiți haiducii de Restes, doar că nu prădau nimic, doar vizitau sau țineau sub observație, învățau, despre celelalte ființe și planete întâlnite.

Doar printr-o misiune eșuată, Wilkinson și Keriamy, sora lui mai mică, descoperiseră Pământul, de unde nu mai plecară niciodată, decât pentru a lua câte o vacanță și a se reîntoarce acasă pe Kleptan.

Luciul lor de metal, ce se putea descompune și reîmbina, mortal de periculos chiar și la atingere uneori, pentru alte specii sau ființe, se puteau transforma în absolut orice. Forma lor de lacrimă, avea terminația sus, unde se îngusta și unde, moleculele se îngrămădeau și erau cele mai dense. Acela era creierul lor, însă fiecare individ avea o distincție aparte. Unii erau mai lunguieți, alții mai plinuți în partea de jos, câțiva aveau tentacule de klepytan peste tot, iar câțiva doar o simplă terminație în vârful capului.

Inși ce bolboroseau ca un săculeț cu rulmenți, în timp ce partea lor inferioară rula pe oriunde se deplasau. Puteau deveni invizibili cu întreaga lor nava cu tot sau să stea o zi întreagă sub forma Turnului Eiffel. Imitau roca, puteau înlocui fierul, iar pe ființe, le puteau copia până la cele mai mici detalii. Trăiau sute de ani, erau foarte puternici și inteligenți și descoperiseră Pământul după anul 2100, când deja Spira-Boții își făcuseră intrarea în Galaxia Calea Lactee și fuzionară cu mai toate planetele și ființele existente.

Spira-boții fuzionau cu pământenii pentru resurse minerale și dădeau la schimb tehnologie. Aveau cunoștințe despre klepyani, dar aceștia fiind pasivi observatori, nu le deranjau afacerile și erau pur și simplu ignorați. Flota lor fiind o navă mamă, plasata pe orbita Pământului, se compunea doar din cei doi frați și cam cincizeci de robo-kleptani, toți pe posturi de ajutoare. Uneori, cei doi luau cu ei în misiunile de observare, câte un robo-klepto, ca să-i ajute la strângerea de monstre.