Kaleidoscope for Serenity Book Club

Textul 1 ~Concurs aniversar

                                    @ComaAs ~ Andrei

Într-o lume ce vrea să ajungă cu acuratețe la perfecțiune, indivizii devin ținta ideală a propriei lor lumi, transformați în victime sigure.

Îi salvează de la pierzanie oare o putere divină? Îi salvează oare iubirea sau un prieten? Așteptând ajutor ei se adâncesc mai mult, bazându-se pe altii devin vulnerabili, și tot așa, se reduc la nimicuri din carne și oase, fundația celor mai puternici, a însăși mecanismului numit fatalitate.

Acestea erau gândurile pe care Audrey le avu cu luni în urmă, când după ce primise un plic adus de o firma de curierat, și mai apoi îl desfăcut ca să rămână în mâini cu un ziar vechi și împăturit, își dăduse seama, că era chemată de cineva anume. Era chemată ca să facă lumină în viața ei și a celor semnalați în ziar.

La destinatar era trecut negru pe alb că plicul venise pentru ea de peste Ocean și precum ea spera, acel nume de Aland Hartland, însemna că nu doar tatăl ei o căuta, ci rădăcinile familiei sale, o doreau acolo ca să afle adevărul.

Se certase cumplit cu mama ei pentru plecarea imediată, pentru că acesta încerca să o protejeze de mică. Dorothy Sermoor primise bani mulți și statut atunci când aflase că este însărcinată, pentru ca ea să nu se mai întoarcă niciodată în Anglia. Îl urâse pe Aland, se urâse pe ea, dar semnase pentru viitorul copilului ei.

Numele copilului, Audrey, înseamna putere nobilă. O forță a speciei umane, dar și că poate fi un lider de încredere, ce și-ar da neprețuita viață pentru oricine. Și asta o urcase în avionul ce o purtase peste Ocean și o turmentase nopți la rând ca să afle -adevărul.

Dar oare ce ar putea lega între ele niște evenimente diferite, niște instantanee deosebite? Cum s-ar putea explica sau cum s-ar putea descoperi misterul ce învăluia întreg ținutul Hope Cove din sudul Angliei?

Ce legătura avea de exemplu faptul că ea nu își cunoscuse tatăl, pe care il căuta la mii de mile depărtare de unde crescuse, cu faptul ca vărul ei o urmărea peste tot și că era slăbiciunea ei?

Tatăl ei, un nume pe un certificat de naștere, un simbol că ea face parte dintr-o anumită ramură de familie, cu o anumită tradiție și anumite trăsături. Pe care încă după atâtea căutări nu a reușit să-l cunoască și care îi dădea frisoane, pentru că era posibil ca acela să fie un ciudat om de știință, care crea copii in eprubete.

Iar faptul că Dustin, vărul ei ce era prezent mereu când nu se aștepta, o avea la picioarele lui de când erau mici și îi ridica până și ultimul fir de păr de pe corp de groaza interioară ce o cuprindea, când ea, nu-l putea refuza niciodată. O terifia acel gând. Și asta pentru că nu știa ce simte, cum și când față de el, decât că o atrăgea ca un magnet de care nu putea fugi.

Și deci Audrey se întreba mereu de ce nu era invers, după câte a pătimit? Să-l fi adorat pe tatăl ei, să-l fi cunoscut și să-l fi avut mereu în coasta ei, fără puterea de a renunța la nici măcar o vorbă a lui, iar vărul ei, cel de negăsit, cel misterios și un dezaxat.

Și cum ar fi mai vrut ea să știe adevărul, căci sa faci parte din familia unui psihopat era înfricoșător și îi dădea bănuiala că purta aceleași gene. Gene ce indicau demență și psihopatie și că ar trebui închisă undeva, iar acest fapt, în loc să o fugărească înapoi în America, o făcea să vrea adevărul mai mult. Îi dădea insomnii și îi cultiva devierile ce puteau fi de fapt dovezile ca ea era și ea o Hartland, un monstru.

Degeaba privea Oceanul din depărtare, fereastra dintre ea și întinderea fluidă și zbuciumată, nu o putea reține să nu se avânte într-o zi în spuma acaparantă și să se lase pradă întunericului. Avuse uneori teama că fiind însuși diavolul, forța aceea ce o chemase, va merge după ea și o va arunca înapoi în coșmarul ce se întindea de jur împrejurul ei, și ca Iadul era de fapt, ceea ce trăia.