Kaleidoscope for Serenity Book Club

Intrarea 6

O șansă în plus

ComaAs

   Zgomotul zumzăit încetă când Hydrus se materializă cu totul pe platforma Stației lui Facto, iar corpul lui se construi praf de stele și materie cu materie la loc. Materia își căuta locșorul ei, iar praful sclipea pe alocuri lipind perfect totul la loc. Când Hydrus se văzu în sfârșit întreg, își mișcă puțin mâinile privindu-le ca și când să fie sigur că nu a pierdut nici măcar o unghie. Era hilar, dar el avea fobie de teleportator.

    Se uită în jur și apoi pentru o clipă, intră în panică. Pyxis era pe nicăieri. Ochii lui formați ca niște diamante caleidoscopice, străluciră pe toată forma lor, acum predominant violet, căci panica îl pietrifica. Teleportatorul exista de zeci de mii de catralioane de ani, era sigur, pe cât încă nimeni nu s-a pierdut între abisul dintre Constelații și inima Universului, unde au fost ei convocați, dar Hydrus, simțea ghemul de frică ce se răspândea mereu peste tot prin porii lui stelari.

     La câteva secunde însă, zumzăitul reporni și Pyxis se teleportă, inițial apărând translucidă, din praf de stele și materie, ce apoi se reuni și se materializă în prea frumoasa nimfă de constelație Apis, a cincisprezecea descendentă a conglomeratelor Musca.

     Hydrus răsuflă ușurat și începu să se lamenteze.

— Dacă va mai dori vreodată Facto să vin la o dezbatere, să facă convocare alcovum în Neutras. E locul cel mai liniștit, Sorii nu strălucesc orbitor, chit că redau căldura spațiului Sanctuar și pot intra fără să simt de fiecare dată un tăiș format din zeci de lame ce-mi amenință starea mereu! Spuse el făcând o mutră de supărat, cristalele lui, acum din nou o mulțime de culori vii, ceea ce arătau un amestec de sentimente.

      Pyxis își scutură ușor umerii când praful de stele reuni în final capa ei lungă de mătase albă, ce strălucea în mii de mici cristale. Preafrumoasa nimfă era creată din toate materiile de pulbere, o mare parte din Edenul lui Facto și ades părea că e făcută din nori, nebuloase și fum precum se recreau Elfii, creaturi cu aripi, albinoși toți, cu urechi ascuțite și diamante de cleștar pe locul văzului. Copiile lor și eroarea de pronunție pe întreg Universul, îi cataloga drept ,,Îngeri", dar Facto a interzis cuvântul și a promis exilul în Achernar.

        Pyxis era nepoata lui Facto, asemeni lui, dar el fiind unul mult mai depărtat, știa că nu prea se afla în grațiile lui Facto și era posibil să-l vrea spulberat. Mai ales când era vorba și de Pyxis cu care făcuse formarea și repartiția pentru Constelația lui.

    De când învățară împreună cum să-și absoarbă energia, să formeze Sori sau chiar prin geometria în spațiu, o simplă Galaxie, ei prezentară o echipă și se împrieteniseră de la primul colocviu de formare. Poate Facto era gelos și-l voia eliminat, pentru că acum când deja erau liberi-în-facto (puteau crea singuri planete, sori sau orice astre), ei doi puteau chiar deveni Constelari de primă clasă. Un fel de legare prin creația lor, ceea ce devenea comună la ambii, din momentul în care erau atașați de catacombele materiei Universale. Cele mai întunecate sau uitate, le deveneau înfrățire, unire. Fiecare mono-moleculă urma a le fi precum în oglindă, oarecum îngemănați, urmau deci a fi pentru totdeauna legați.

       O privi cu coada ochiului pe Pyxis și-și dădu seama că ea, de când nu se mai văzuseră, era deosebit de schimbată. Frumusețea ei radia pulbere de stele și cristale peste tot, iar inima lui se înmuie devenind ca o stea în pragul dezintegrării. Hydrus își reprimă imediat vaporii ce reflectau prin diamantele lui care o scana, un roz spre purpuriu și instală imediat dezinteresul. Un glaciar asemeni cristalelor ei, era cel mai bine pentru toți.