Kaleidoscope for Serenity Book Club

Textul 4 ~Concurs aniversar

CosteaPaula ~Paula

    Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieți; sufletul este pânza, virtuțile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm.

    Pictura este o poezie tăcută. Este tăcerea minții, muzica ochiului... o stare de a fi. Ea este un alt fel de a ține un jurnal. Este starea sufletească a artistului exprimată în culori.

    Picturile sunt urmele de dans ale unei pensule pe o pânză. Fiecare are datoria și dreptul să picteze așa cum crede el că e bine. Altfel nu aș fi existat eu, Quinn. Sunt pictori care mă imită, dar nu sunt pictori adevărați. Un pictor care este el însuși în arta sa, e cu adevărat interesant.

    Fiecare pictor are propriile sale secrete. Unii pictează ce văd, dar nu și realitatea. Alții își visează picturile, iar apoi își pictează visele. Totuși, fiecare dintre noi se pictează pe sine însuși. Fiecare îşi pictează viaţa în culorile sufletului său.

    Însă, eu nu pictez ca să trăiesc, eu trăiesc pentru a picta. Dați-mi o zambilă și vă pictez sufletul pe parfumul ei...

    Brusc, gândurile îmi sunt perturbate de un sunet strident, care le alungă crunt într-un alt univers. Sunetul se aude deja de câteva ori înainte să realizez că e soneria de la ușă. Îmi închei ultimul nasture de la cămașa bleu, pășind încet și cu pași calculați spre ușa de la intrare.

    Coridorul este plin de picturile mele. Pe unele le-am pictat în nuanțe mai vii, în culori calde, în timp ce pe restul le-am pictat în culori reci, acompaniat fiind de simfonia morții. Deseori par cel mai fericit om de pe această planetă, însă, chiar și eu am o parte tristă... Aceasta este partea mea artistică.   

    Deschid ușa înaltă din mahon, fiind întâmpinat de mirosul ei de iasomie. Mereu mi-a plăcut mirosul ei, iar ea a fost conștientă tot timpul de asta. Mă dau cu un pas mai în spate, făcându-i loc trupului ei suplu să treacă.

    O analizez scurt, deși sunt sigur că i-am învățat fiecare formă a corpului și că i-am memorat fiecare aluniță. Uneori am impresia că sunt îndrăgostit de ea, însă nu e posibil așa ceva. Nu merită să te îndrăgostești, căci sunt prea multe de pierdut.

    Mereu m-a fascinat arta iubirii. Modul în care două persoane se întâlnesc pur întâmplător și hotărăsc să devină suflete pereche pentru un moment. Sau poate pentru totdeauna.

    O urmăresc cu coada ochiului, cum își dezbracă lipsită de griji pardesiul crem. Apoi îmi întorc toată atenția spre ea, după ce închid ușa. Arată precum o operă de artă, iar arta nu presupune a arăta „drăguț". Arta trebuie să te facă să simți. Își dă jos eșarfa, de aceeași culoare cu pardesiul, așezându-și pe chipul alb un zâmbet.

    — Nu am văzut nimic mai frumos, mormăi în timp ce îmi așez mâna pe obrazul ei.

    În secunda următoare, obrajii ei se colorează într-un roșu mai ceva decât rochia pe care o poartă în această seară. Ceea ce o face, dacă e posibil, mult mai frumoasă decât este deja.

    Zâmbetul rușinos pe care mi l-a oferit, m-a făcut să iau foc într-un fel pe care nu mi-l mai imaginam posibil. Ochii ei au culoare mării, iar pălăria ei a căzut undeva pe jos, lăsându-i părul să se reverse în valuri de lumină mătăsoase. Apoi pleoapele ei au fluturat și s-au închis când buzele mele i-au acoperit gura.

    Are gust de cafea și de femeie dulce și caldă, o aromă mai îmbătătoare decât cea mai rafinată băutură. Amețit, fascinat de moliciunea buzelor ei, mă bucur de fiecare clipă, de interiorul umed al gurii ei, de marginile ascuțite ale dinților. Răsuflarea ei flutură ușor pe obrazul meu. E lipită strâns de mine, ademenitoare în nemișcarea ei. Retragerea limbii ei mă ademenește și mai tare, căci gustul ei mă vrăjește cu totul. Nevoia de a gusta mai mult din ea îmi pulsa în cap, în piept, în vintrele înfierbântat. Dulceața ei umedă este Graalul meu, pe care-l caut cu atâta ardoare.