Kaleidoscope for Serenity Book Club

Intrarea 4

AlexandraDanielaDoro

Lumea a trecut prin multe schimbări. Unele bune, altele rele, dar în lumea mea nu a apărut nici cea mai mică urmă de evoluție. Totul a rămas la fel. Aceleași reguli pe care trebuie să le urmăm fără a face chiar și cea mai mică greșeală. Chiar și la cea mai mică greșeală riscăm să fim alungați din Rai.

Mă plimb prin Eden sau Grădina Paradisului, admirând frumoasa simfonie care se formează. Păsărelele ciripesc vesele pe crengile copacilor înalți plini de fructe pe care nu avem voie să le atingem. Un covor imens de flori multicolore se întinde în fața mea, iar mici insecte zboară din floare în floare, adunând nectarul lor.

Mă opresc la heleșteul din care nu avem voie să bem apa sau să o atingem. Îmi văd reflexia în el. Părul meu blond, ca spicele grâului îmi ajunge până la unei, ochii mei sunt de culoarea cerului senin, iar aripile îmi sunt albe asemenea primei zăpezii. Fără să îmi dau seama duc mâna pe suprafața lucioasă, atingând-o.

În clipa următoare am simțit o durere mare, asemenea unui tăiș de sabie cum îmi străbate corpul. Cad. În timpul căderii privesc spre Rai. Privirea îngerilor plină de ură îmi face suferința mult mai mare. Deodată corpul meu face contact cu pământul. Fiecare parte a corpului meu mă doare. Lacrimile continuă să îmi curgă pe chipul meu. Acum nu mai are rost să mă lamentez din cauza greșelii mele. Îmi rotesc privirea și observ ca am căzut lângă o salcie ale cărei crengi formau o perdea de verdeață. Ultimul lucru pe care îl aud înainte să închid ochii e sunetul unui corb aproape de mine corpul meu simțind o stare de pietrificare de parcă ar înțeleni definitiv în acest loc.

Simt cum sunt acoperit de cineva. Aceea persoană ridică și pornește cu mine în direcția salciei.Fac un efort inuman și îmi deschid puțin ochii. Persoana mă duce printr-o catacombă înfiorătoare. Umbrele se joacă pe pereți în lumina slabă a torțelor care aduceau un pic de lumină. Țipete îngrozitor de puternice răsunau pline de durere. Priveam cu dezolare cum ma îndepărtez de ieșirea în acest loc. Mă îndepărtez de ieșirea din Iad.

Ochii mei se închid încet. Mă trezesc într-o încăpere străină mie. Arunc o privire în jur. Camera era una simplă. Un pat pe mijlocul camerei,în dreapta patului aflându-se o ușă iar în stânga lui un geam.

Cu o greutate foarte mare mă ridic în șezut. Lângă mine observ o oglindă. Îmi privesc nouă înfățișare în ea. Părul și ochii mei căpătaseră culoarea cărbunelui, iar aripile mele deveniseră asemenea nopții. Aud cum ușa se deschide și pe ea intră primul înger decăzut. Ochii îi sunt umbriți de o tristețe care dispare imediat. Părul său e negru ca abanosul, iar aripile negre sunt mult mai mari ca ale mele. Acesta se apropi de mine ridicându-mi chipul astfel încât să-l privesc în ochi. Brațele lui sunt pline de tatuaje, dar în același timp îmi oferă o senzație de siguranță. Îi zâmbesc arătându-i că nu mi se pare respingător.

Încetul cu încetul intru într-o stare de reverie. În fața ochilor mi se formează o imagine cu mine alături de un înger cu păr alb ca laptele și aripi mari și pufoase asemenea unei perini. Această imagine dispare rapid din fața mea. Acum îl văd din nou, pe el cel de acum. Il iau în brațe strâns fericit că mi-am regăsit fratele. Sunt fericit că l-am regăsit pe Lucifer