Kaleidoscope for Serenity Book Club

Lucrarea 3 Concurs de Crăciun

                Lucrare scrisă de Justine_Wexfard

                                           O prințesă

Privind soldații care se încăierau ca niște nebuni, la mulțimea ce striga necontenit  și la mamele ce doreau să ferească ochii pruncilor de atrocitățile ce se comiteau, conchise că oamenii nu puteau fi schimbați. Ani la rând se plimbase printre ei, jucase cu ei, chiar fraternizase cu ei, dar niciodată nu putuse să înțeleagă nevoia avidă de sânge pe care o aveau.

Se așeză  pe jilț într-un mod grotesc, atrase asupra ei câteva priviri dezgustate din partea nobilimii ce o înconjura,dar nimeni nu îndrăznise să spună nimic. Atenția le fu distrasă în câteva secunde de urletele din arenă. Clătină din cap și își îndreptă și ea atenția asupra celor nouă soldați care încercau să imobilizeze trei dintre cei șapte gladiatori care ar fi trebuit să lupte în acea după amiază. Bărbații în uniformă nu-i puteau ține în frâu pe namilile pe jumătate dezbrăcate și cu instinctul de a ucide pornit.

Strânse pelerina din lână pe lângă trupul ei atunci când frigul începu a mușca nemilos din piele palidă. Frigul îi amintea mereu de meleagurile care-i fuseseră casă de mai bine de douăzeci de primăveri. Nu îi era dor de ele, de zăpada ce ascundea sub așternuturile ei gheața ce la rândul ei ascundea mii de capcane și de creaturi periculoase. Singurul lucru de care îi era dor, era liniștea ce era pe acel continent alb,  lipsa sângelui de pe pătura imaculată era ceva ce visa în fiecare noapte. Aici, pe tărâmul oamenilor, totul era scăldat de sânge, de la pământul maroniu până la pielea pruncilor.

—  Iar te-ai pierdut în prin fantome, Maven? Își controlă tresărirea mușchilor și își întoarse capul către Generalul Lichter ca mai apoi să-l mute în doar câteva clipe.

Un domn întunecat cu care nu avusese tangențe și nici nu-și dorea să aibă. Părea genul de bărbat care ar fi căutat de belele chiar și în iad de ar fi.

— Din moment ce nu am nimic mai bun de făcut domnule General, răspunse ridicând din umeri, o mișcare înghițită de pelerina uriașă.

Încercă să nu-l scaneze așa cum făcea cu toți bărbații cu care se întâlnea, o asemenea mișcare ar putea fi percepută în mod greșit de către domnul întunecat. Nu se simțea în stare de un flirt cu el și nici pregătită să între în atenția sa.

— Și ce ți-ar putea atrage atenția? Din moment ce  văd că ceea ce se întâmplă în arenă nu este pe placul tău.

— Îmi vin în cap câteva activități, dar sunt sigură că nu vă vor fi pe plac. Nu v-aș vedea jucându-vă în zăpadă milord, lăsă cuvintele să se rostogolească alene peste buzele înghețate.

Strânse din ochi și se strâmbă când realiză ce prostii scoase pe gură. De ce naiba nu se oprise la prima propoziție era un mister.

— Ești atât de sigură Maven? Glasul gros și răgușit îi dădu fiori pe șira spinării.

Dar nu glasul era cel care o neliniștea, ci atitudinea lui. Vorbea cu ea de parcă ar cunoaște-o de-o viață, când de fapt nu se întâlniseră decât o dată și atunci doar în trecere, asta ar fi a doua oară când căile i se intersectau. Nici nu-și putea da seama de unde îi știa numele, era mai mult decât sigură că nu-l spusese nimeni în prezența lui.

— Milord, cred că din cauza frigului legătura dintre creierul meu și gură a înghețat.

Încercă  să o dreagă cumva, într-un mod  penibil, dar măcar așa vor devia  de la subiect. Se uită  prin jur căutând-o din priviri pe prințesa Kala, spera să se întoarcă cât mai curând, deși puțin probabil să o vadă venind în următoarea jumătate de oră. Oftă și se făcu mai comodă în jilțul căptușit cu un material atât de fin încât i se părea că stătea pe o bucată de nor.