Kaleidoscope for Serenity Book Club

Lucrarea 2~ Concurs S.F Serenity

                                                                                             Umanitate VS. Robotizare
    
                                                                                                                                                                         
                                                                                                                                             @Phoenixul_Noptii

— Uh, doar recunoaște că ești praf la geografie și cu și fără smart-map, mârâi bruneta enervată de incapacitatea coechipierului ei de a folosi o hartă 3D a zonei în care se aflau, ori trebuiau să se afle.

                 Smart-map-ul era un ceas inteligent ce proiecta la câteva apăsări de butoane pe ecranul acestuia o hartă a locului în care te aflai la o precizie foarte mare, pe o rază de câteva mile. Doar că Ocellus părea depășit de tehnologia secolului douăzeci și doi, privind confuz imaginile filmate din satelit cu zona împădurită artificial în care se aflau. Pădurile dispăruseră cu mult timp în urmă, iar natura fu înlocuită cu verdeață artificială, capabilă să filtreze aerul poluat din jurul mega-orașelor supra-populate.

— Am putea ieși de aici imediat, doar să îmi dau seama unde e nordul, spuse blondul încruntat, fără să aibă habar unde se aflau.

— În sus. Nordul e întotdeauna în față, cretinule! strigă enervată Ella, așezându-se extenuată pe jos.

— Cretină ești tu, Manuela, o strigă el pe numele întreg, exact cum făcea de fiecare dată când era serios și nu era băgat în seamă. Soarele nu a apus niciodată în nord iar, după cum se vede, acum pare să se ducă înaintea noastră, comentă privind cerul pe care astrul cobora leneș spre varfurile copacilor dintr-un plastic viu, întrucât verdeața devenise ceva aproape de extincție, iar toată lumea avea nevoie de oxigen.

— Pe hartă! Nordul e sus pe hartă, indiferent de unde te afli! Așa zicea Earth-science la lecțiile lui predate pe forumul școlii! oftă fata, scoțând din ghiozdan cutia cu deshidro-metru pentru a vedea dacă e nevoie să ia acum pastilele sau să mai aștepte.

                Apa potabilă devenise o problemă încă de la mijlocul secolului trecut, iar cercetătorii au creat acele pastile albastre ce potoleau setea, oferind în același timp aceiași nutrienți precum regretata apă secată sau otrăvită. Desigur, pastilele nu puteau aduce răcoarea aceea plăcută din documentarele săptămânale ce aminteau de prețiosul H2O preschimbat în uscăciune. Cu animalele era mai rău, pentru că se încăpățânau să nu înghită nici măcar amestecate cu hrana făcută în laboratoare micile pastile, astfel că erau deseori forțate de foștii fermieri cu măști de protecție să le înghită vrând-nevrând.

— E un vechi robot care cică predă geografie, iar orele lui mă plictisesc pentru că turuie un manual de-al străbunicii învățat pe derost. Bunica zice că roboții vor controla lumea și eu nu am încredere în ființele astea, începu din nou cu paranoicile idei mult prea exagerate.

— Până te hotărăști tu unde e nordul și de ce soarele se învârte pe cer, eu o să ne scot pe amândoi de aici, comentă sătulă de acea excursie stupidă, făcută din plictiseală. Sabrina, find home, dădu ea comanda, iar mingea din buzunarul gecii sări de acolo, pornind rostogol prin păduricea răcoroasă.

                  Sabrina era un asistent robotizat ce răspundea la comenzile simple date de vocea Ellei, putând să dea informații, să ofere un diagnostic în cazul unor răni ușoare și să aplice un spray antibacterian, ba chiar să comunice cu unica persoană la a cărei voce era programată să răspundă. Un lucru foarte util, dacă stai să analizezi situația în care se aflau cei doi colegi de clasă electronică, rătăciți prin pădure. Cine ar fi crezut că e posibil să te pierzi cu atâta tehnologie? Ocellus cu siguranță da, căci el se îndoia de lucrurile ce avansau mult prea rapid, fiind din fire leneș și suspicios la orice bucată de metal ce făcea mâncare, dădea bună ziua sau conducea mașinile antigravitaționale, adevărate OZN-uri din vechile filme cu extratereștrii ce mai erau difuzate uneori la plasmele gigantice ascunse în spatele unor pereți falși și mult prea mobili. Tehnologia putea uneori să te sperie, iar el era un fricos.