Epic

capitolul 5

Sfânta Maria era primul han care le ieși în cale, odată ajunși în Ely. De la depărtare, numele o încântă numaidecât pe Hillary, crezând că avea să dea de creștini, de oameni cu care ea fusese învățată, mai ales că localul părea curat, cu ferestre mici și două niveluri, un grajd încăpător pentru caii lor și niciun călător păzindu-l de-afară. Imediat ce descălecă și se aruncă în sala cea mare a hanului realiză că acesta nu era mai bun decât cele în care intrase singură și fu repede dezamăgită. Zâmbetul îi dispăru de pe chip, rămânând țintuită înaintea celor pe care le vedea.

Numele era o ironie. Nimic nu era sfânt aici, cu atât mai puțin hangița, o anume Mary, ai cărei sâni se revărsau peste corsajul decoltat al rochiei. Oamenii păreau mai mult decât veseli, majoritatea în stare de ebrietate deja, cu halbele și farfuriile pline. Ăsta era lesne raiul depravaților, al păcătoșilor, dar nu și al ei. Oftă, realizând acum că nu avea să dea niciodată pentru un loc precum scumpa ei mănăstire, liniștit și fără capete seci care să consume tot vinul. Hillary făcu numaidecât câțiva pași înapoi, pentru că aspectul ei atrase atenția câtorva domni, ciocnindu-se de Ben care atunci își croise drum spre han. Mai prudent decât ea, bărbatul aranjase pentru cai în seara aceea, după aceea o urmase, cu o ureche mereu pregătită să audă necazurile în care tânăra s-ar mai fi putut băga. Companionul ei scrută priveliștea și mormăi, de parcă nici el nu era mulțumit cu ceea ce vedea. Își așeză o mână pe talia ei și o trase după sine, aplecându-se ușor pentru a fi mai ușor de ascultat.

- Vreau să stai aproape de mine, Larry, îi rosti blând, fiind conștient că ea urmărea totul, inclusiv jocul cu merele din butoi ce se desfășura la câțiva metri de ei. Se cutremură când un bărbat refuză să îl lase pe un altul să respire, deși toată lumea din jur râdea.

- Nu intenționam să fug!, se apără ea.

- Îmi dau seama, dar fii atentă! Îi întoarse privirea în stânga și în dreapta la dezmățul din stânga, unde două chelnerițe ofereau din partea casei câte un sărut. Fiecare e dornic să guste o bucățică din tine; ești mult mai valoroasă decât ele toate la un loc.

Poate că așa era sau poate că Ben îi băga limba în ureche să o sperie. Nu putea fi mai valoroasă decât aceste suflete, asta era o minciună! Rămase pe loc în timp ce el bătu cu pumnul în tejghea și râse când un bărbat care aproape că adormise în propriul pahar căzu de pe scaun. Asta atrase atenția hangiței care izbucni în râs. Privindu-l cum aranjează să primească cina și o cameră cu Mary, care în acest moment, atingându-l pe mână și vorbindu-i binevoitoare, nu părea deloc sfântă, Hillary rămase în mijlocul încăperii aproape șocată. Să observe sânii unei alte femei, ca, de aftfel, întreg trupul, nu era la fel de uimitor precum acest bărbat care flirta fără nerușinare cu matroana. Totuși, era posibil ca bărbatul acesta să exagereze pericolul la care se supunea doar pentru a o obliga să îl ia cu ea? Se gândea la asta văzându-l cum se integrează numaidecât în această hoardă de neleguiți, în timp ce pe ea încerca să o ferească de oamenii ca el. Încă nu îi era clar motivul pentru care Ben insista să îi fie alături și se îndoia de inima lui bună, observându-l atât de șarmant lângă această Mary. Nu, ea nu îl atrăgea în mod deosebit, era o misiune pentru el. Dădu din cap, nemulțumită de sine: nu voia să atragă pe nimeni, cu atât mai puțin pe el.

Se încruntă. Ce se întâmpla cu ea? Nici bine nu plecase din Newmarket cu un companion și deja îl considera al ei? Ben nu era al ei, prin urmare era liber să se împerecheze în această călătorie cu oricine dorea. Gândul că ar fi atins-o după ce strângea în brațe trupul voluptuos al lui Mary o umplea de silă. Oftă și vru să facă un pas înainte, pentru că atmosfera se încingea în spatele ei, când, din nefericre, se împiedică de un individ care, beat cum era, o prinse imediat de talie și o trase spre el: