Epic

capitolul 9

Distanța de la Peterborough până la Lutterwoorth fu parcursă în două zile, timp în care Hillary avu timp să îl studieze și mai bine pe Ben, spre deliciul inimii sale, mai ales că acum scăpase de bandaj și putea veni mai aproape de el serile.

Ben putea fi sufletul petrecerii când își dorea, totuși putea să rămână ascuns în vreun colț când nu avea chef, iar nimeni nu l-ar fi observat; stăpânea arta camuflajului și a persuasiunii. Ajunse la concluzia că avea o problemă cu alcoolul, deși părea că nu se îmbăta niciodată, dar tot consuma mai puțin decât ceilalți bărbați. Asta era o ușurare, propunându-și însă să îl dezbere de acest viciu al băuturilor spirtoase, extrem de nesănătoase pentru trup și suflet. Sigur că îi plăcea și când lua atitudinea de protector al ei, așezându-și posesiv mâna pe talia sa, devenind instantaneu inaccesibilă pentru orice bărbat. Ajunse la concluzia că nu era nimic prea intim la atingerea pe șold și că trupul lui seara îi ținea cald. Vântul putea fi o problemă și în cele mai bune hanuri, remarcase ea, dar nu și cu el. Benjamin era blând cu ea și rău cu toți ceilalți.

Aceasta era ultima seară pe care o petreceauu în Lutterwoorth, iar Hillary era uimită de cât de lin călătoriseră, de parcă nu o căuta nimeni. Dar nu putea dormi. Mintea îi era măcinată de multe alte gânduri. Retrăgându-se în seara aceea din îmbrățișarea protectoare a lui Ben, constatând că nu avea somn, se ridică și se așeză pe băncuța îngustă din fața geamului. Camera aceasta avea un pat pe centru și câte un dulap de-o parte și de cealaltă a piesei de mobilier. Din cameră nu lipsea măsuța de lemn și cele două scaune. Ceea ce o încântase fusese existența unui șemineu pe care el îl aprinsese. Oftă. Mâine aveau să ajungă în Coventry, de acolo mai erau doar câteva minute în Southam și apoi... Apoi se va fi despărțit de Ben și va trebui să-și înfrunte fratele. Își mușcă buzele.

Ben adormise pe burtă, cu spatele la ea, ceea ce îi dădea acum avantajul să îl privească. Întotdeauna dormea cu cămașa pe el, deși amândoi știau că avea picioarele goale. Patul era prea mic pentru el, iar tălpile îi rămâneau pe dinafară. În somn părea cu adevărat fioros, cu sprânceana aceea crestată și părul desfăcut. Se gândi că dacă ar fi fost vreodată obligat să meargă la un bal, nu ar fi trebuit să poarte perucă; își putea pudra părul puțin și ar fi arătat impecabil.

Lumina lunii cădea pe buzele lui și îl făcea să arate și mai senzual. Ben era un bărbat frumos, din punctul ei de vedere. Hillary și-ar fi dorit acum să îl sărute așa cum învățase în aceste două săptămâni trecute. Constata că acest gând începuse să o obsedeze și se gândea serios la potențialul ei de a se călugări. Nu putea fi o femeie prea biogotă din moment ce se părea că ceda atât de ușor. De-abia ce îl întâlnise pe șarlatanul acesta și uite-o gândindu-se la săruturi și atingeri care nu te pot lăsa gravidă, pe care nimeni, niciodată, nu le va putea intui. Fie era o păcătoasă congenitală, fie începea să se îndrăgostească de Benjamin, tâlharul.

Zâmbi. Când se întâmplase asta?

Să fi avut nouă ani? Ideea aceasta părea ireală, dar probabil că așa se întâmplase. O impresionase și pe ea bunătatea lui așa cum pe el îl uimise îndrăzneala ei? Poate. Și atunci visase la gigantul cu ochi stranii. Se sprijini de pervaz. Era Ben îndrăgostit de ea măcar cum se simțise Hillary în copilărie? Sentimentele ei erau mult mai pure atunci, bineînțeles; acum, că atinsese o culme neimaginată până atunci dorințele ei escaladau noi munți. Ben sugerase de multe ori că ar iubi-o, dar cum îl putea crede? Era un bărbat cu experiență care iubise foarte multe femei. Ea putea fi doar un premiu în patul lui.

Dar, uneori, când ne îndrăgostim atât de tare, pentru câteva clipe de plăcere absolută ne dorim să fim doar un premiu. Un premiu e ceva. Un premiu va rămâne cu amintiri.