capitolul 18

2.1K 282 173
                                    

Stilul vremurilor în care trăia putea fi numit frivol. Fiecare ținută promova fantezia și liberaliza modul în care o femeie voia să fie văzută, deși era recomandat ca tinerele necăsătorite să respecte o anumită etichetă. Acestea din urmă trebuia să poarte lucruri cât mai simple care să le scoată în evidență mărinimia, nu bugetul. Modistele știau asta și se bucurau să falseze eleganța simplă alături de majoritatea debutantelor, permițându-și să le creeze un trusou scandalos de încărcat, dar care va fi purtat după nuntă.

În atelierul modistei care îi aranjase garderoba pentru viața de femeie căsătorită, Hillary descoperea cele mai valoroase țesături pentru femeile căsătorie; până și rochia pe care Hillary o purta azi putea fi excesiv de arogantă dacă maica stareță ar fi aflat că materialul era o combinație între mătase și catifea. Corsajul rochiei, din mătase lila, purta amprenta diferitor broderii albe, un întreg model ce se extindea pe mânecile lejere, dar bufante. Decolteul era excesiv de adânc, drept care Hillary alesese o pelerină rotunjită care să o acopere. Rochia avea un singur volan, la baza trunchiului, continuând cu o fustă voalată, de un roz foarte închis la culoare. Bineînțeles că pletele în stil Watteau erau nelipsite, alături de mănuși și pantofi care, dacă ar fi fost folosiți pentru adevăratul scop, mersul, s-ar fi rupt.

Cu toate acestea, parfumul în care fusese răsfățată și viața pe care o trăia de curând o făceau să creadă că se îndepărtase mult de valorile smereniei pe care mănăstirea i le insuflase. Lui Hillary îi plăcea să poarte renumita rochie franțuzească, pentru că era încărcată cu volane, dantelă și flori, iar pantofii te făceau să crezi că aterizai de fiecare date într-o mare de pene. Prin urmare, în timp ce privea un ciorap cu dantelă și își mușca buzele înaintea prețului, Hillary se gândi să adauge o vizită la biserică pe lista lucrurilor pe care trebuia să le facă până la finalul săptămânii, asta și pentru că se gândea serios să cumpere lenjeria pentru ca amândoi, ea și Ben, să se bucure de ea.

— Ah!, auzi glasul lui Esther foarte aproape de urechea ei. Contelui i-ar plăcea la nebunie!

Oh, Esther!

Săptămânile petrecute în compania ei fuseseră pline de frustrare. Pentru că nu se cădea ca cineva, cum era o fată necăsătorită ca Esther, să stea într-o casă cu niște proaspăt însurăței, Esther rămăsese în casa din Londra a lui George Ethel care, aflase Hillary, era bancher și, totodată, contabilul soțului său. Pentru un băiat care nu avusese nimic, George profitase din plin de mintea ascuțită cu care fusese înzestrat și de studiile finanțate de conte, iar Hillary îl admira. Pe cine nu putea aprecia cum credea Ben că se cădea era Esther, o prezență enervant de băgăcioasă, care își făcuse simțită prezența la micul dejun sau la cină cu regularitate. Prin urmare, contesa obișnuia să mănânce cel mai mult la prânz.

Întorcându-se spre Esther, Hillary oftă. Se obișnuise cu ideea că era o frumusețe de neegalat, dar nu cu faptul că intra neinvitată în viața sa. Încercase din răsputeri să nu o bage în seamă, dar era imposibil; Ben îi ceruse să se ocupe de ținutele celor două debutante. În schimb, pentru a-și ispăși greșeala de a i-o fi lăsat pe cap pe Esther, soțul ei îi aducea în fiecare zi flori. Seara, Hillary uita că era supărată pe el, iar ziua, când trebuia să ia micul dejun cu Esther și cu Mary, își amintea durerea ei. De altfel, nu putea să îl facă pe Ben să o displacă pe „sora" lui. Nu era potrivit să o vorbească de rău și se îndoia că el și-ar fi dorit să audă cuvinte răutăcioase la adresa lui Esther. Ținea foarte mult la ea, mai mult decât ar fi apreciat Hillary, drept care el spera ca totul să iasă perfect în acest sezon.

Prin urmare, contesa se străduise să facă totul pentru a-l mulțumi. Deși nu ieșise niciodată în societate, își amintea lecțiile guvernantelor și normele de moralitate. Studiase aspecte ale modei și ale manierelor și repetase cu cele două diferite dansuri. Putea spune însă că asta o storcea de energie și ajungea să își vadă soțul prea puțin în timpul zilei.

EpicUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum