Epic

capitolul 13

În jurul orei douăsprezece și jumătate, pe 8 februarie 1750, avocații care stăteau lângă lordul cancelar în Westminster Hall au fost alarmați de mișcarea puternică a clădirii. Clădirea care se mișca din temelii i-a făcut să creadă că edificiul avea să se prăbușească după atâta timp în care păruse indestructibil.

Locuitorii din Grosvenor Square au privit neputincioși cum vesela se sparge, cum mobilierul se mută, cei mai îndrăzneți ieșind în stradă și abandonându-și casele pe care le credeau acum nesigure. În Southwark, un abator s-a părbușit, iar pe strada Leadenhall un horn a căzut direct în stradă, gata să strivească o doamnă și pe nepoata ei care își făceau plimbarea de dimineață.

Între timp, ducele de Newcastle, îngrijorat de tremurul casei, a trimis un slujitor să se intereseze cu privire la situație chiar în casa fizicianului Gowin Knight, care era prea ocupat să investigheze daunele pe care le provocase incidentul în casa lui – un pat se mișcase. Hanul Grey era gata să ia foc, pentru că lampa picase, despre Leicester se spunea că se va cufunda din cauza cutremurului.

Mai târziu, londonezii aflau că în Richmond, Surrey, Bromley și Kent cutremurul a fost ușor simțit, pe când în Barnet, Deal și Canterbury nici nu a ajuns.

În această zi de joi, Hillary Leigh și Benjamin Mont își uneau destinele, ale lor și ale familiilor, baronii de Southam și conții de Guilford. Până să iasă din biserică în uralele celor puțini prezenți, niciunul nu ar fi crezut că pământul se va zgudui atât de puternic sub ei, făcând ca acest eveniment să le rămână pentru totdeauna în amintire.

Trezită de dimineață, cu toată agitația din jurul ei, mireasa realizase destul de târziu că Jeremy nu va participa la nunta sa și se întristă. Sigur că rochia de mireasă albă în cele din urmă, în ciuda sfatului mătușei de a o face roz sau poate albastru, cu mâneci bufante și corset extrem de strâns, care îi făcea sânii să iasă prea mult în evidență erra extrem de frumoasă. Accesoriile de iarnă nu erau de neglijat; mănușile lungi și șalul brodat, prins la mijloc cu o broșă aurie, erau lucruri pe care nu le avusese niciodată și care o impresionaseră. Modista făcuse minuni pentru talia ei îngustă și înălțimea considerabilă. Pălăria cu voal care îi acoperea fața avea boruri largi, fără a fi însă încărcată și pura din modelul de pe poalele rochiei, largi, făcând imposibil ca cineva să se apropie prea mult de mireasă. Dar fie toate acestea și chiar mai mult – cuferele cu o parte din hainele făcute la comandă și bijuterii pe care Mary le comandase pentru ea – Hillary își dădu seama că nu avea cine să o conducă la altar, nu avea nici măcar să vadă prea multe fețe cunoscute în biserică și se mâhni chiar mai tare. Fu nevoită să meargă singură, cu buchetul de flori și toate privirile ațintite asupra ei.

În marea de rochii pastelate și pălării la modă, Hillary nu putu distinge decât ținuta lui Mary, o rochie roz pal, și rochia maro a mătușii, așa cum purtau femile mature, zicea ea. În rest, toți îi erau aproape necunoscuți. Nu mai vorbise de nouă ani cu un verișor pe care îl vedea în dreapta, prin urmare nu-i cunoștea familia, zece ani trecuseră de când se despărțise de căsuța modestă a unui unchi și pierduse complet legătura cu nașa ei, o femeie mătăhăloasă care nu o mai vizitase de la botez.

Își umezi buzele și încercă să nu plângă. Era absurd să aibă emoții. Își spuse asta până să îl privească pe Ben, când își dădu seama că mai avea puțin și izbucnea în lacrimi din cauza emoțiilor. Dar, cu cât se apropia și își ridică privirea spre el, realiza că era furioasă, nu supărată pe individul dinaintea sa, chiar dacă acesta o aștepta mai mult decât stăpân pe situație lângă un preot micuț și chel.

Contele se ferchezuise pentru această ocazie; barba dispăruse, părul era prins într-o coadă la spate și pudrat pe alocuri. Hainele pe care le purta păreau că îl strâng, dar asta doar pentru că Benjamin nu avea constituția unui londonez tipic. O aștepta cu mâinile prinse la spate și cu chipul serios, până ce ea se postă lângă el și privi înainte, spre preot. Atunci, bărbatul zâmbi și îi șopti: