Epic

capitolul 16

— Vreau să aud totul despre tine!, îi zise Hillary lui Ben, a doua zi, în timp ce luau micul dejun în dormitor. Se treziserără foarte devreme din cauza senzației de foame, iar apetitul le fusese satisfăcut numaidecât, numai că acum contele nu era pregătit să îi facă față unei Hillary cu chef de vorbă, cu atât mai puțin când lui îi trecea altceva prin minte. Benjamin o privi încruntat, sperând că putea să o păcălească. Doar nu credeai că am acceptat asta fără să iau în calcul că mi-ai zis binevoitor că îmi vei spune azi mai multe despre tine. Contele oftă și se întinse spre paharul cu vin pe care îl așezase lângă pat. Luă câteva guri pentru a scăpa de gustul sărat al cărnii. Deci? Cum ai ajuns să furi?

Nu avea să scape de ea fără să-i spună cine era cu adevărat, iar el se trezise cu alte planuri în dimineața aceea. Hillary îl obosise în călătoria spre Southam și amenința să îl obosească și în aventura căsniciei. Nicio clipă nu putea fi anticipată cu această femeie, cum fuseseră momentele de aseară. Îndepărtă platoul cu mâncare și lăsă jos paharul. Îi smulse șervetul dintre degete și îl aruncă într-o parte, iar apoi își așeză genunchiul între picioarele ei. Avea să afle curând dacă putea face două lucruri în același timp.

Își aplecă buzele peste ale sale și îi zise:

— După ce lordul la care mama lucra m-a dat afară, a trebuit să fac rost de o ocupație. Aveam opt ani, draga mea, când am dat peste un bărbat pe nume Samuel. Îi eram de folos.

Hillary asculta totul încruntată, atentă în același timp la senzațiile de fiecare dată noi pe care Benjamin i le provoca doar printr-o atingere. Îi sărută obrajii, plimbându-și degetele peste sânii săi, făcându-i pielea să se înfioare.

— De la opt ani furi?, îl întrebă distrasă.

— Credeam că e clar. Spune-mi, Larry, nu te poți concentra?

— Și când te-ai oprit?, îi ignoră întrebarea și se foi neliniștită.

— În seara în care ne-am întâlnit, ca să fiu sincer.

— Chiar așa tare te-am impresionat?

Bejamin zâmbi, în timp ce își lăsa degetele să îi dezmierde feminitatea. Nu o menaja deloc în cazul ăsta, dar, în același timp, voia să se asigure că era pregătită pentru el. Era egoist să îi ceară să îl primească, mai ales că nici nu avusese parte de o baie care să curețe urmele de sânge de pe fund. Totuși, își înfrânase dorințele atât de mult timp, încât acum nu se mai putea sătura de ea.

— Nu.

Spre uimirea lui, și femeia râse în timp ce își așeză mâinile pe umerii lui și îl împinse pe partea lui de pat. Îi înconjură trunchiul cu coapsele și se aplecă deasupra sa. Adevărata Hillary era o posesivă, o dominatoare și personalitatea asta a ei fusese cea care îl atrăsese de la bun început. Îi mângâie șoldul mândru și se bucură să fie împresurat de părul ei lung și des.

— Atunci ce?, insistă aceasta.

— Nu pot să-ți spun...

— De ce nu?

Benjamin în mângâie fața. Chipul acesta, cu toate gropițele lui, cu trăsăturile atât de perfecte în imperfecțiunea lor avea să îi rămână în minte de fiecare dată când o va fi părăsit sau când evenimentele îi vor duce departe unul de celălalt.

— Pentru că nu ai înțelege, îi spuse simplu, ridicându-se și sărutându-i bărbia.

— Sigur că aș înțelege!, îl împinse pe spate și se încruntă.