Epic

capitolul 10

Imediat ce intraseră în Coventry, Hillary simțise atât o fericire uriașă acaparând-o, pentru că acesta era orașul copilăriei sale, cât și o tristețe, privind în urmă, la tot ce însemnase drumul acesta pentru ea. Resentimentele nu se putură ține prea mult de femeie, pentru că imediat atmosfera orașului o cuprinse și aproape că sări de pe cal, luând-o pe jos printre străduțe pe care le explorase de atât de multe ori cu tatăl ei. Era totuși atât de entuziasmată, încât îl luă pe Ben la un tur complet al orașului, minunându-se de fiecare dată când descoperea ceva nou. Modistele acaparaseră și Coventry-ul, iar câteva hanuri se așezaseră la periferie, gata să primească niște clienți. Aproape că îi povesti totul despre tatăl ei, modul în care o plimba prin Coventry de câteva ori pe lună, cum o lăsa să își aleagă tot ce îi poftea inima și fu dezamăgită să observe că librăria ei preferată fusese înlocuită cu o tipografie.

- De aici tata îmi lua orice voiam, orice carte!, se îndreptă spre bărbatul tăcut de lângă ea. Ben nu arăta plictisit, nici exasperat de ghidul său, ci doar încântat, cu un zâmbet palid pe chip, ușor rezervat. Nu o certă, nu o întoarse de la cărare, ci doar o urmă atent la orice detaliu.

Acum, stând alături de cei trei la o tavernă, Hillary gândea că asta avea să fie ultima lor noapte împreună. Entuziasmul se topise în cele câteva ore prin oraș, iar gândurile negre îi invadau sufletul. Privind spre Ben și zâmbind fără sens, nu avea de unde ști că în curând tot planul ei se va nărui la aflarea unei singure vești, într-un moment în care luase o altă hotărâre. În ceea ce o privea pe Hillary, Dumnezeu avea mereu câte un nou plan pentru ea, unul și mai bun de fiecare dată care era tratat de femeie ca fiind, de fapt, cel mai rău.

Până să se întâmple asta, Hillary era atentă la Hans și Neil, căci obosise să se holbeze la Ben și să îi prindă din când în când privirea. Hans nu era defel vorbăreț, pe când Neil adora să împărtășească aspecte ale vieții sale cu milady.

- Să mă însor eu, Doamne ferește, să mă leg la cap cu vreo muiere? E pentru nătărăi!

Nu știa cum aduseseră în discuție căsătoria, dar era clar că acesta era subiectul preferat al lui Neil. Hans nu părea de acord cu aberațiile prietenului său, dar, în curând, comesenii aflară de ce; bătându-l pe spate, Neil le comunică:

- Ăsta e deja luat, săracul!

Hillary se îndoia că ăsta era motivul care îl făcea morocănos pe Hans, dar nu îl contrazise pe Neil. Irlandezul avea privirea vie, o fire volubilă și probabil suferea de logoree, în timp ce Hans era încontinuu adâncit în propriile gânduri, aruncându-i lui Hillary priviri pline de înțeles. Dacă nu ar fi fost trimiși după ea, femeia ar fi uitat cu desăvârșire că îi erau inamici și s-ar fi împrietenit cu ei până la finalul călătoriei.

- Dumneata, milady?

Domnișoara era mai degrabă atentă la local; fusese de câteva ori în apropierea lui, cu tata, dar nu intrase niciodată. Simțea că făcea ceva interzis, iar în viață nimic nu îți oferă mai multă plăcere decât asta, comiterea unui delict. Se îmbujoră, ascultând muzica viorilor dintr-un colț. Câțiva bărbați se adunaseră să depene povestea fiicei unei păstor care se îndrăgostise de un cavaler (1)

- Ce-i cu mine?, întrebă în cele din urmă, pentru că cei trei o priveau insistent.

- Îți pare rău că ai luat pe individul ăsta? Neil avea ochii mari, iar mustața pe care și-o lăsase se unduia odată cu buzele care îi zâmbeau.

Ben o privi pe sub ochi; părea că aștepta și el un răspuns. Hillary își mușcă buzele și privi spre așa-zisul ei soț. Nu mai era nimic de zis la el; în seara aceasta părea mai puțin relaxat decât în alte dăți, dar probabil că și el se gândea la sfârșitul călătoriei. În inima ei, Hillary simți că niciunul nu voia să îi dea drumul celuilalt.