Epic

capitolul 7

- Ți-ar sta bine cu un copil sau doi, mo ghaol!, zise Ben în timp ce treceau prin grădinile din Peterborough. O privea cu coada ochiului, pentru că amândoi călăreau mândri pe propriul animal. În astfel de momente, Hillary se îndoia de educația bastardului, iar el își dădea seama cât de bine fusese crescută companioana lui. Nu poți spune că nu îți plac!, adăugă. Te-am văzut că îi adori!

Zise asta pentru că în ziua când o părăsiseră pe femeie și pe copiii ei, Hillary aproape că plânse pentru că trebuia să se despartă de gemeni. Ei sigur o făcură.

- Călugărițele n-au copii, zise ea răbdătoare.

- Iar prostia asta..., bălmăji el.

- Nu e o prostie!, râse femeia. Nu mă voi căsători cu contele și punct!

- Dar nici nu îți spun să te căsătorești cu el, Larry! Acum că știa că tatăl lui trebuia să o aibă, Hillary se îndoia că ar fi încurajat o astfel de uniune. Dumnezeu știe că e un păcătos fără pereche și că nu merită atenția unei sfinte ca tine. Ți-am spus ce i-a făcut mamei, nu? Ea aprobă tăcută. După ce își linse buzele, Ben sugeră: Te poți căsători cu altcineva!

- Și pe cine propui?, îl privi cu coada ochiului.

Bărbatul acesta era șăgalnic și versatil, în ciuda înfățișării sale periculoase. Chiar dacă nu îi făcuse nimic în seara în care dormiseră împreună, Hillary își schimbase părerea cu privire la cât de periculos era Ben pentru planul ei de călugărie. Putea spune că tocmai din cauză că nu o atinsese i se părea periculos; era prea onest pentru un tâlhar oarecare. Cunoscând o parte din istoricul său, Hillary era acum curioasă să afle mai multe. Luându-i mâna care era încă susținută de o cârpă pentru a se reface, Ben îi zise:

- Eu! Nu vrei să fii soția lui Ben Matthias, mo ghaol?

Femeia izbucni în râs și își trase numaidecât degetele, redevenind atentă la drum.

- Gândește-te!, îi șopti apropiindu-se prea tare de calul ei, astfel încât picioarele li se atinseră. Te-ai semna în registru ca Larry și am fi cuplul epic! Ben și Larry!, ridică o mână și își imagină asta.

- Mă simt obligată să te refuz, Ben, îi zise ea cu un oftat, deși încă zâmbea.

- Pot ști de ce? Ben părea serios, dar zâmbetul său pe care îl reținea cu greu îi spunea că nu este. Nu putea fi.

- Nu-l pot înșela pe Dumnezeu.

- Și dacă te căsătorești cu mine îl înșeli?, se încruntă acesta și se scărpină în cap. Nu pricepea.

- Știm amândoi ce vrei, îl privi pe sub gene ca o guvernantă arțăgoasă.

- Și ce vreau?, își miji ochii.

- Trupul meu!

Ben călări în tăcere un timp, apoi adăugă pe un ton mult mai serios:

- Nu am nevoie să mă culc cu tine, mo ghaol, ca să știu că vreau să fii soția mea. Orice bărbat care are nevoie de o dovadă ca aceasta nu e îndrăgostit cu adevărat, iar căsnicia va fi nefericită.

- Și tu ești îndrăgostit de mine, Ben? De o fată logodită cu tatăl tău, care vrea să se călugărească și pe care o mai și cheamă Larry?

- Până peste cap!

Dar amândoi izbucniră în râs.

În fața unui han, Ben o ajută să se dea jos de pe cal și îl rugă să aștepte până rezolva cu caii. Se înnopta, nu avea rost să îi prindă seara pe un drum de țară, când puteau porni la drum a doua zi. În cele din urmă, intrară împreună în sală, unde închiriară o cameră și hotărâră să servească cina. Garda ei de corp, Ben, părea să se descurce foarte bine cu banii, pentru că dormeau și mâncau bine de ceva timp și niciodată nu îi spusese că exista posibilitatea să rămână lefteri înainte de a ajunge la Southam. Hillary era acum atât de mișcată de povestea lui și de el, de bunătatea lui, încât decise că oricât i-ar rămâne din banii pe care îi împrumutase de la acel nobil, aveau să fie ai lui. Lucrurile astea se repetau deja de ceva timp, să ia cina împreună, să discute, așa că Ben îi zise că, dacă aveau să o țină așa, încă o săptămână le va lua până să ajungă în Southam, iar animalele nu vor fi epuizate. Hillary dădu înțelegătoare din cap și mușcă din tarta hangiței. Se părea că avea un fel de gem pe care ea nu îl înțelegea, dar care era divin.