Epic

capitolul 32

Sub un cer albastru clar, cu nori albi, strălucitori îmbrățișând bolta și mângâind aripile păsărilor, dealurile moșiei lui Benjamin păreau netede, desprinse dintr-un basm. Pe o colină apropiată de casă, una pe care fusese plantat un singur arbore ce părea păzitorul casei Waldershare, doi oameni își continuau lupta. Fără spade, dar cu niște crengi rupte care le lăsau adesea bătături în palme, Ben și Larry făceau mult promisul antrenament de scrimă. De o lună și câteva săptămâni de când erau în Kent, antrenamentele începuseră fără tragere de inimă din partea lui Ben, apoi cu mai multă înfălăcare când își dăduse seama că Hillary nu numai că era dornică să învețe să se lupte, dar era și bună la asta.

Din senin, Hillary întoarse bâta și îl lovi peste fund, când acesta se apleca să își ridice arma. Ridicându-și privirea spre ea, zâmbi, amuzat de expresia ei inocentă:

— Îți place doar să mă ciomăgești!, o acuză.

— Poate. Apoi dădu drumul bățului și se așeză pe pătura de sub copac. Bucătăreasa, adusă special din Londra, le pregătea mereu prânzul pentru astfel de activități. Nimeni nu comenta, de fapt, cu privire la comportamentul scandalos al soților Mont, ci mai degrabă îl încurajau. La bucătărie, începuse să se țină scorul loviturilor pe care le încasa stăpânul de la stăpână și servitorii pariau pe cel care avea să își ia bătaie de cum aceștia ieșeau pe ușa din spate a conacului. Mă lași să câștig, fu rândul ei să îl acuze.

Contele se așeză lângă ea și se întinse spre coșuleț pentru a găsi apa. Bineînțeles că o lăsa să câștige. Nu avea niciun interes în a o lovi, cu atât mai mult cu cât sarcina lui Hillary devenise vizibilă. Avea doar patru luni, dar adevărul era că sarcina părea mai avansată, ceea ce îl făcea să se întrebe dacă Hillary nu rămăsese însărcinată încă din prima noapte în care fuseseră împreună, deși femeia îl asigura că nu era posibil. Își plimbă ochii peste obrajii ei trandafirii și peste buzele roșii. Părul se desprinsese din cocul prin încă de dimineață, așa că Benjamin îndepărtă ușor clemele pentru a-l lăsa să cadă peste umerii ei. Cine și-ar fi imaginat că ei doi puteau trăi o viață atât de domestică aici? Să fie atât de liniștiți?

Apropiindu-și buzele de obrazul ei o întrebă:

— Nu vrei să culegem flori?

Dar femeia se lăsă pe spate și se întinse pe pătură.

— De fapt, am obosit.

Din poziția asta, Ben avea o priveliște încântătoare a sânilor care nu erau foarte ascunși de cămașă. El insistase ca Hillary să poarte pantaloni și cămașă pentru antrenamente ca să nu se obosească inutil în rochie. Adevărul era că tânjea să îi vadă curba delicată a fundului în pantalonii mulați și areolele sânilor proeminenți. Ziua în care femeile vor avea toate drepturile să poarte astfel de costumații avea să fie apreciată de Benjamin, întrucât pentru personalitatea lui Hillary nu vedea costumație mai potrivită. Se lăsă lângă ea, prinzându-i sânul în palmă. Femeia îi îndepărtă mâna și își așeză capul pe umărul lui.

— E frumos aici..., o auzi șoptind.

Într-adevăr, în iunie cerul din Kent strălucea mai viu decât în orice altă regiune a Angliei. Benjamin luă o gură mare de aer și privi printre frunzele copacului mișcarea rapidă a norilor.

— Am avut aceeași părere când am fost adus.

În acea clipă, lui Ben i s-ar fi părut frumos orice. Să scape din văgăuna lui Samuel fusese cel mai bun lucru la care se gândise vreodată, exceptând căsătoria cu femeia aceasta. Hillary îl îmbrățișă mai tare, apoi își duse degetele leneșă la gură. Căscă. Nu era exclus să adoarmă lângă el, iar pe Ben nu îl deranja să petreacă niște ore în natură. Chiar era frumos aici. Aproape că nu mai voia să plece. Slavă Domnului că nu aveau să părăsească moșia până ce Hillary nu va fi dat viață copilului lor.