Brutal

2. Totul e sub control

Maya

În doar zece minute mă voi întâlni cu Damien. Recunosc că sunt surprinsă că a acceptat, în cele din urmă, să îi ajute pe Eric şi Kim. Aş fi putut jura că orice încercare de a-l convinge ar fi rămas zadarnică, dar se pare că m-am înşelat. Damien, băiatul ăsta atât de dificil de înţeles, a fost de acord să mă ajute să le organizez nunta prietenilor mei.

De dimineaţă, Eric şi Kim au luat avionul către Spania şi, înainte de a-mi lua rămas bun de la ei, i-am asigurat că mă voi ocupa cu seriozitate de sarcina pe care mi-au dat-o. Să organizezi o nuntă în doar o lună e extrem de dificil, dar cumva trebuie să reuşesc. Sper doar ca Damien să lase deoparte atitudinea lui rece şi să îmi dea o mână de ajutor.

Un claxon lung şi enervant mă trezeşte din gândurile mele. Damien a ajuns mai devreme decât aş fi crezut. Mă apropii zâmbind de uşa pasagerului şi imediat ce urc în maşina lui sunt întâmpinată de aceeaşi ochi căprui distanţi.

— Hey, încerc să îl salut fără să îmi pierd buna dispoziţie atunci când mă lovesc din nou de răceala lui.

Damien nici măcar nu îşi întoarce privirea către mine, ci continuă să fie atent în faţa lui, strângând iritat volanul. Din poziţia în care se află acum nu pot să-i văd cicatricea pe care am reuşit să o observ la prima noastră întâlnire de acum câteva zile, cicatrice care i se întinde din colţul gurii până aproape de tâmplă şi care îi ocupă o mare parte din obrazul stâng. Atunci am remarcat că e foarte conştient de ea şi că încearcă în permanenţă să se asigure că e cât mai puţin vizibilă, acoperind-o mereu cu părul sau cu gluga aia nesuferită. Nu îmi place că din cauza ei nu pot nicicum să îi admir ochii de o nuanţă atăt de caldă şi plăcută, atât de contrastantă cu atitudinea lui. Probabil de asta şi-a lăsat şi părul aşa lung, până la baza gâtului, uşor ondulat şi uneori mai mult şaten decât brunet, cu scopul de a-şi feri chipul de curioşii lipsiţi de tact care nu fac altceva decât să se holbeze într-o manieră ofensatoare. Acum poartă un alt hanorac cu cu nelipsita glugă care îi ascunde întreaga faţă.

Decid că e mai bine să ne purtăm civilizat unul cu celălalt decât să ne ignorăm ca doi străini, aşa că încep să îi spun despre ce vom face astăzi şi cum cred că e mai bine să ne ocupăm de organizarea acestei nunţi.Trebuie să ne structurăm foarte bine timpul pentru a reuşi şi asta, din păcate, îmi va afecta munca la florărie şi sunt nevoită să scurtez programul. O să pierd destul de mulţi clienţi în condiţiile astea, dar dacă nu găsesc pe cineva care să mă ajute, nu pot să fiu prezentă decât foarte puţine ore.

— Deci, încep veselă, fâţâindu-mă pe scaunul incomod, aseară am reuşit să întocmesc un plan după care putem să ne ghidăm ca să reuşim să ducem la bun sfârşit sarcina dată de Eric şi Kim. Şi pentru început, cred că e ok dacă...

— Poţi să treci direct la partea în care îmi spui unde trebuie să ajungem acum sau vrei să stăm în maşină toată ziua şi să vorbim despre prostia ta de plan?

Cuvintele lui Damien mă iau prin surprindere şi mişcările mele încetează brusc. E foarte nepoliticos. Nu ştiu care e problema lui, dar nu am de gând să îl las să îmi distrugă starea de bine.

— Ok, păi... îmi scot agenda din geantă şi după câteva secunde găsesc ceea ce căutam. Mă întorc către el, afişându-i din nou zâmbetul pe care mă străduiesc din răsputeri să mi-l menţin în preajma lui:

— Trebuie să ajungem la restaurantul "Mirador", este...

— Ştiu unde este, mă întrerupe din nou.

De data asta, aleg să îl ignor şi să las muzica din maşină să umple tăcerea dintre noi până ajungem la destinaţie.

În ce m-am băgat când am hotărât să organizez nunta asta? Totul trebuie să fie gata până pe 18 august, data la care Kim şi Eric vor să oficializeze relaţia lor pentru că fix în această zi, în urmă cu şase ani, s-au cunoscut...

*

Nu îmi vine să cred că nu am găsit restaurantul "Mirador" liber. E unul dintre locurile preferate ale lui Kim. De atâtea ori am auzit-o spunând cât de mult i-ar plăcea să se căsătoarească acolo. A fost prima ei alegere.Şi chiar am încercat să schimb şi data nunţii, cu speranţa că voi avea noroc , dar se pare că toată lumea a decis să se căsătorească în luna august, fix acolo, de parcă nu ar mai exista şi alte restaurante în tot oraşul.

Şi tipa aia chiar m-a înfuriat. A fost atât de greu să îmi păstrez calmul în timp ce încercam să îi explic situaţia, primind în schimb doar vorbe pline de dispreţ."Dragă, nu ai cum să găseşti ceva disponibil cu aşa puţin timp înainte de eveniment. Chestiile astea se programează cu luni înainte!"  Normal că se programează cu luni înainte, dar acum e o situaţie specială. Se presupune că angajaţii trebuie să trateze clienţii cu respect. Cred că în cazul ei nu se aplică regula asta. Mai avea puţin şi îmi cerea să ies de acolo pentru că o plictisesc şi nu are chef de mine, cam aşa s-a comportat.

Damien nu mi-a fost de niciun ajutor pentru că în loc să o convingă pe acea femeie că putem plăti oricât doar ca să ne obţină o rezervare, el a continuat să fie indiferent şi chiar să comenteze că restaurantul are un aspect cam învechit. Bine că nu l-a auzit nimeni,în afară de mine, altfel chiar eram daţi afară.

Sper să avem noroc cu una din celelalte opţiuni. Mai avem de vizitat cinci restaurante din care trebuie să-l alegem pe cel mai potrivit, dar după primul eşec, mă îndoiesc că o să mai avem posibilitatea de a alege, am fi norocoşi dacă am găsi măcar unul din ele care să nu aibă nimic programat în acea perioadă.

*

Şi norocul nostru se pare că s-a terminat. Niciunul din cele cinci restaurante nu fost disponibil pentru 18 august. Nici pentru o altă dată, mai devreme sau mai târziu, nici în cazul în care am plăti în plus. Nimic.

— OK, acum că m-ai plimbat prin jumătate de oraş fără niciun rezultat, ce ai de gând să faci? mă întreabă Damien, plictisit.

— Am de gând să te plimb şi prin cealaltă jumătate de oraş până găsim un loc unde putem să organizăm această nuntă! îi răspund mai răstit decât aş fi vrut.

Nu vreau să renunţ şi nu o voi face. Mâine vom merge din nou să căutăm, fie că îi place sau nu lui Damien. Până la urmă, a acceptat să mă ajute şi mă voi asigura că va face asta. Trebuie doar să am puţină răbdare. Exact, trebuie să rămân calmă şi să mă concentrez pe ce am de făcut. Răbdare şi calm. Floare la ureche.