Brutal

Epilog

Damien

— Acum poţi să te uiţi, Maya îşi înlătură mâinile de pe ochii mei şi mă lasă să văd în sfârşit tabloul pe care începuse să îl picteze în urmă cu trei luni.

— Wow!

În faţa mea se află o capodoperă, nu o simplă pictură. Fir-ar! Am cea mai talentată iubită!

Tabloul întruchipează doi îndrăgostiţi îmbrăţişaţi, pictaţi în alb şi negru, cu tonuri de gri pentru a accentua trăsăturile. Spatelui lui este cuprins de braţele ei, iar mâna lui dreaptă îi ţine capul ei la piept. În jurul lor e desenată o întreagă galaxie, mii şi mii de stele strălucitoare, nuanţe de roz, albastru şi mov creează fundalul. Un întreg univers îi înconjoară. Pare atât de real, perfect realizat.

— Doamne, Maya, e superb! mă întorc către ea, încă fascinat de abilităţile ei artistice.

— Chiar îţi place?

— Dacă îmi place? Îl ador.

Când Maya mi-a dezvăluit că pictează, nu mi-am imaginat nicio secundă că din mâinile ei pot ieşi asemenea opere de artă. A petrecut ceva vreme la această pictură. În ultimile săptămâni, chiar şi-a adus instrumentele la casa de pe lac pentru că spaţiul deschis de acolo o inspiră mai mult decât monotonia oraşului. Şi picta în fiecare seară, în timp ce eu îi aduceam câte un pahar de suc sau o gustare pentru a o face să se simtă cât mai relaxată. Nu mi-a dat voie să văd ce meşterea atât de concentrată, dar acum pot să afirm că a meritat misterul şi aşteptarea.

— Citeşte ce scrie pe spate, mă îndeamnă Maya după câteva momente în care sunt furat de detaliile de pe pânza din faţa mea.

Ridic tabloul de pe masă şi îl întorc cu grijăpânăobserv scrisul caligrafic de pe spatele acestuia. Scrisul Mayei. Mă uit la ea impresionat, apoi îmi mut privirea către literele scrise cursiv cu vopsea neagră. Fiecare rând pe care îl citesc mă face să zâmbesc din ce în ce mai mult, iar la final nu pot decât să mă uit ameţit la blondina mea care reuşeşte să mă surprindă constant cu măiestria ei.

Cobor puţin tabloul atât cât să pot să îi ofer Mayei un sărut plin de recunoştinţă, apoi recitesc mesajul care se potriveşte atât de bine cu tot.

Maya îşi aşază capul pe umărul meu, în timp ce eu absorb fiecare cuvînt şi memorez literă cu literă.

— Ştiu exact unde o să îl pun,îmi îndrept spatele hotărât şi strâng marginile tabloului în mâini.

 Mă duc în spatele tejgheleişimă urc pe un scaun pentru a-l agăţa de perete.

— Chiar vrei să îl pui în cofetăria ta? mă întreabă Maya, nevenindu-i să creadă.

— Sigur că da, iubito. Vreau ca toată lumea să îl admire când intră aici şi să mă întrebe cine l-a făcut, iar eu să pot să le răspund mândru că frumoasă mea iubită este autorul tabloului.

Maya îmi zâmbeşte fermecător şi vine lângă mine. Îşi aduce braţele în jurul mijlocului meu şi îşi lasă capul pe mine, în dreptul inimii.

— Te iubesc.

— Şi eu te iubesc, frumoasa mea, o strâng cu putere la pieptul meu.

— Hm, mâine o să deschizi în final cofetăria...

— Da...

De când i-am mărturisit Mayei că mi-aş dori să am propria mea afacere, m-am gândit intens la asta şi în ultimele luni am pus totul la punct, sprijinit la fiecare pas de ea. Vicky a fost încântată când am anunţat-o că nu o să mai lucrez la "Afrodita" pentru că vreau să îmi deschid cofetăria mea, deşinu a putut să-şi ascundă dezamăgirea că nu voi mai atrage clienţi pentru ea cu prăjiturile mele. În sfârşit e gata totul şi mâine va fi marea deschidere.