Brutal

Maya doarme pe pieptul meu. Îi simt respiraţiile calde peste pielea mea. O privesc fermecat şi obrajii aproape că îmi crapă de la zâmbetul larg care îmi acaparează chipul. Fata asta mă face atât de fericit. O mângâi pe părul bălai cu mişcări lente, în timp ce şoptesc cu emoţie cuvintele scrise de ea pe spatele tabloului. Mi le-am întipărit în minte şi în suflet.

" Până să ne întâlnim, vieţile noastre ne-au testat brutal. Ne-au smuls momente şi persoane, trăiri şi lacrimi.

Inimile noastre sunt brutale. Bat haotic, căci simt şi ele pasiunea noastră, dorinţa arzătoare care ne-a pătruns prin piele, adânc. Shh! Fă linişte şi lasă-le să îşi vorbească. Ascultă-le! Auzi cum se strigă una pe cealaltă? Prizoniere în pieptul nostru, se cheamă cu disperare şi furie. Vor să se întâlnească, dar cuştile în care sunt ferecate nu pot fi străpunse. E blestemul lor. Se iubesc cu patos, dar nu pot fi împreună. Inima mea rămâne în pieptul meu, iar a ta acolo la tine. Le simţi cum bat, nu? Brutal...

Hai să încercăm să le curmăm suferinţa. Vino mai aproape. Haide, ia-mă în braţe. Ţine-mă strâns, cuprinde-mă şi nu-mi da drumul. Simţi şi tu? S-au sincronizat. Au acelaşi ritm. E o senzaţie ciudată. De parcă inima ta ar răsuna în pieptul meu. Dar nu are cum. Nu mă doare nimic. Nu a evadat din gratiile de coaste. Aş fi văzut o urmă, o dâră de sânge, orice. Dar nu. La exterior nu e nimic schimbat. Şi totuşi... Iubirea se simte straniu. De parcă inimile noastre, care nu au nicio legătură, sunt conectate, de parcă noi ne-am unit într-un fel. Iubirea asta... E atât de real totul...

Şi acum, hai, uită acest cuvânt, "brutal". Nu vreau să cunoşti decât tandreţea cu care o să te învălui până când timpul se va sătura de noi. Lasă-mă să te iubesc, vino şi iubeşte-mă..."