Brutal

4. Nu renunţ!

Maya

Damien e cel mai frustrant om pe care l-am întâlnit în viaţa mea! A reuşit să mă scoată complet din sărite.

Pe lângă faptul că e atât de distant şi nu înţeleg deloc negativitatea pe care o adoptă constant, e şi cel mai mare nesimţit. A trebuit să îmi sun un taxi pentru că Damien a fost atât de "amabil" şi m-a lăsat singură în faţa restaurantului la care am ajuns cu maşina condusă de el!

Ar fi trebuit să nu am nicio urmă de regret pentru tot ce i-am spus azi, pentru că tipul şi-o merită din plin, dar... Nu pot să las cearta pe care am avut-o cu el să ne definească relaţia de... nici nu ştiu ce suntem, prieteni nu poate fi vorba, poate cunoştinţe? 

Totul e atât de dificil în preajma acestui băiat!

Aş fi vrut să nu mai am niciodată de a face cu el, dar sufletul nu îmi dă pace şi simt cum senzaţia de nervozitate şi anxietate apare din nou. Nu... Refuz să se mai întâmple încă o dată ce s-a întâmplat atunci... Trebuie să îmi cer scuze pentru răbufnirea mea, altfel discuţia noastră o să mă macine întruna. O să mi se instaleze în sistem şi o să mă simt vinovată încă o dată. Ar fi prea mult, m-ar copleşi dacă ceva s-ar întâmpla şi eu nu aş repara ce am stricat. Cu el sper să am şansa să mă revanşez şi să nu fie prea târziu.În plus, nu vreau să îmi las de izbelişte cea mai bună prietenă. Nu pot să abandonez acum, oricât de mult mi-ar displăcea să mai interacţionez cu Damien.

Când Kim mi-a spus că Eric are un frate nu mi-am imaginat cât de diferiţi sunt cei doi cu adevărat. Atitudinile lor sunt total opuse.

Ciudat cât de diferit mi se pare că este Eric, cu toate că pe Damien l-am văzut pentru prima oară acum câteva zile, în seara de la restaurant, şi nu am apucat să aflu mai nimic despre el. Cu Eric niciodată nu am avut discuţii în contradictoriu şi îl cunosc încă de când Kim l-a întâlnit acum şase ani, aproape şapte. Eric e fratele care a moştenit tot calmul. În afară de nuanţa părului care le este asemănătoare şi poate şi puţin ochii, căci şi Eric îi are tot căprui, nu prea au multe lucruri în comun. Întodeauna Eric îmi zâmbeşte cu căldură şi niciodată nu m-a ignorat. Damien, însă, mi-a oferit cea mai dură privire, nici vorbă de vreun zâmbet şi de fiecare dată când ne aflam în maşină spre diferite destinaţii se comporta de parcă aş fi fost invizibilă. Chiar şi Xavier, tatăl lor, e tot timpul atât de relaxat şi blând. Nu am cunoscut-o niciodată pe mama lor, Eva, şi nici nu voi avea vreodată ocazia pentru că a murit cu mulţi ani în urmă, dar bănuiesc că de la ea poate a moştenit Damien acet temperament uşor vulcanic.

Şi cu toate că situaţia e complicată şi Damien nu are de gând să coopereze prea curând, nu vreau să renunţ. M-ar durea prea mult să fiu nevoită să o sun pe Kim şi să îi dau o veste aşa proastă. Aş supăra-o cumplit de tare şi ea e una dintre cele mai importante persoane din viaţa mea. Nu îmi permit să o rănesc şi să nu fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a-i îndeplini visul. Oricât de greu ar fi. Şi-a pus toată încrederea în mine, iar eu nu vreau să o fac să creadă vreo secundă că nu aş fi demnă de încrederea ei şi de prietenia ei. Ea are nevoie de mine acum, iar Eric are nevoie de fratele lui. Şi nu mă voi da în lături de la nimic pentru a mă asigura că Damien se va implica în organizarea acestei nunţi.

În fond, nu se spune că lucrurile care se obţin cel mai greu sunt cele care merită cu adevărat?