Brutal

36. "Ce îmi faci tu mie?"

Maya

— Unde mergem, Damien? îl întreb cred că pentru a mia oară de când suntem în maşina lui şi conduce, fără să îmi dea un singur indiciu despre destinaţie.

— O să afli când ajungem.

Decid să îl ignor restul drumului. După alte câteva minute, parchează în faţa unui mall.

— Ce căutăm aici?

— Facem cumpărături, bineînţeles, îmi răspunde de parcă aş fi un copil prostuţ care habar nu are.

Ies din maşină şi trântesc portiera cu forţă. Damien ajunge în faţa mea şi îmi ia mâinile în ale lui.

— Maya...

Scoate un mârâit dezaprobator când nu vreau să îl privesc şi îmi prinde bărbia între degetul lui mare şi cel arătător, forţându-mă să mă uit la el. Îmi atinge cu delicateţe buzele câteva secunde.

— Te-am adus aici pentru că vreau să mă ajuţi să cumpăr decoraţiuni de Crăciun.

Supărarea mea se dizolvă la auzul cuvintelor lui.

— Vrei să faci asta, blondino? Să mă ajuţi să decorez casa?

Nu pot decât să dau din cap, vrăjită de vocea lui încărcată de emoţie şi de privirea lui indecentă. Aproprierea dintre noi îmi produce furnicături în cele mai nepotrivite locuri în acest moment.

Mă ia de mână şi îl urmez tăcută. Asta până când intrăm în magazin şi observ multitudinea de luminiţe şi ornamente tematice şi aproape că scot un chiot de bucurie.

— Ha, uite-l, în sfârşit! exclamă Damien, victorios.

— Ce?

— Zâmbetul. Mi-a fost dor de zâmbetul tău.

Roşesc puternic.

— Haide, îl trag după mine.

*

— Vâscul trebuie pus deasupra uşii, Damien!

Cu doar două săptămâni înainte de Crăciun, eu şi Damien am început să atârnăm toate decoraţiunile pe care le-am cumpărat. Ares aleargă năzdrăvan în jurul nostru.

— De ce acolo?

— Nu ştii tradiţia?

— Nu...

— Se spune că sub vâsc îl poţi săruta pe cel pe care-l îndrăgeşti. O fată, dacă se află sub o creangă de vâsc, poate fi sărutată de un băiat fără să i se ceară voie sau scuze. Iar faptul că o persoană stă sub vâsc înseamnă că este disponibilă unui sărut. De asta, de regulă, vâscul se atârnă la uşă, la fereastră sau de lustră.

O privire vicleană i se aşterne pe chip. Se apropie de mine, ca un leu care tocmai îşi încolţeşte prada, şi când ajunge la doar câţiva centimentri depărtare de mine, ridică crenguţa deasupra capetelor noastre.

— Cred că acum e timpul să mă săruţi, Maya, şi îşi lipeşte flămând buzele de ale mele, fără să aştepte un răspuns din partea mea.

— Damien, îi gem numele, cuprinsă de un val de emoţie.

— Da, iubito, îi simt buzele pe gât.

Rămân nemişcată, şocată de cuvântul cu care Damien mi s-a adresat. Niciodată nu mi-a spus altceva în afară de "blondino" sau "frumoasa mea", iar acum acest simplu "iubito", rostit cu atât de multă sinceritate şi pasiune, mă face să îl doresc cu totul. Şi pentru a-mi reprima acele două cuvinte care ameninţă să iasă fără voia mea, îl sărut cu la fel de multă forţă şi amândoi sfârşim pe canapea.