Brutal

Capitol bonus 2 - "Totul pentru tine"

Maya

Deschid uşa cu nerăbdare şi încă din prag aud hohotele de râs şi zarva din sufragerie. Recunosc aproape instantaneu vocea lui. Zâmbesc atunci când râsul lui îmi face inima să pulseze frenetic. Îmi place să îl văd fericit.

Înaintez în apartamentul nostru şi mă opresc în prag, lăsându-mi privirea să se bucure de acţiunea care mă întâmpină. Damien o ţine în braţe pe Eveline şi o gâdilă, reuşind să facă mica mogâldeaţă să chicotească, plină de veselie. Kim şi Eric stau îmbrăţişaţi pe canapea şi asistă la încercările lui Damien de a o amuza pe fetiţa lor.

Eveline îl adoră pe unchiul ei, iar Damien e practic topit de fiecare dată când o vede. O alintă şi ar face orice pentru ea. Ştiam că o să se descurce de minune în rolul de unchi, dar realitatea e mult mai bună decât m-aş fi aşteptat.

Damien mă observă stând în dreptul uşii şi chipul lui se luminează atuncicând îmi zâmbeşte cu dragoste, zâmbetul ăla de care sunt complet îndrăgostită. Uneori am senzaţia că iubitul meu are un zâmbet doar pentru mine rezervat, diferit ce cel pe care îl oferă celorlalţi membrii ai familiei lui.

O lasă cu blândeţe pe Eveline în braţele lui Eric şi apoi toată atenţia lui se îndreaptă doar către mine.

— Ai ajuns mai devreme, iubito, mă ia în braţe şi mă strânge cu dor.

— Te-am sunat ca să îţi spun asta, dar nu mi-ai răspuns. Acum văd de ce, îl sărut cast pe buze şi apoi îl iau de mână şi îl trag după mine în sufragerie.

Îi salut pe Kim şi Eric şi înainte să am timp, Eveline mă îmbrăţişează bucuroasă.

Mă aşez pe un fotoliu şi o ridic pe Eveline pe genunchii mei.

— Ce faci, prinţesă? îi mângâi părul uşor cârlionţat.

Eveline îmi zâmbeşte inocent. Micuţa are aproape doi ani şi e cel mai drăgălaş copil. Îl caut din priviri pe Damien şi un sentiment ciudat mă învăluie atunci când remarc că el deja mă urmăreşte visător.

Următoarele două ore le petrecem cu toţii, râzând, spunând glume şi nu pot decât să fiu fericită că, după atâta timp, Damien are o relaţie foarte bună cu fratele lui. Ştiu că Eric e încântat de schimbarea asta. Văd mereu în ochii lui că se uită cu admiraţie la frateleu lui mai mic şi că e mândru de el şi de cum au decurs lucrurile.

După ce termin bine-meritatul duş, mă trântesc extenuată în pat, lângă Damien. Fără ezitare, braţele lui se încolăcesc în jurul meu şi mă strânge la pieptul lui, respirând uşurat.

— Cum a fost ziua ta, blondina mea frumoasă? îmi netezeşte părul cu dragoste, aşa cum face în fiecare seară.

Oftez când degetele lui încep să îmi maseze umerii, iar corpul meu se eliberează rapid de orice tensiune.

Îmi ridic capul din culcuşul pe care mi l-am făcut la pieptul lui şi îl sărut îndelung până ce amândoi rămânem aproape fără aer şi ne despărţim buzele înroşite. Damien protestează şi mă întoarce, poziţionându-se deasupra mea. Ochii lui căprui îmi studiază cu atenţie faţa şi după câteva secunde în care intensitatea cu care mă priveşte îmi face corpul să tremure, se încruntă şi îşi trece cu delicateţe mâna peste obrazul meu.

— Cum de eşti atât de frumoasă? întrebarea lui mă face să mă topesc. Nu cred că eu ar fi trebuit să o aud, pentru că aproape o şopteşte şi e mult prea concentrat pe fiecare trăsătură a chipului meu. Dar am auzit-o atât de clar.