Masca lui Blake

Cap. 1

Cum a început totul?

PREZENT

*

- Doamnă Nicholson, sunteți sigură că nu l-ați văzut?

- Foarte sigură, mă concentram pe privirea încruntată a detectivului din fața mea.

- Doamnă! exclamă el, să fim realiști, v-a răpit acum opt luni și vreți să cred că nu i-ați văzut chipul nici măcar o dată?

- Nu, am zis calmă. Nu îmi dădusem seama până acum că oamenii fac niște riduri urâte când sunt furioși.

- Prostii! se ridică de pe scaun, scos din sărite de calmul meu exagerat, lovi cu pumnul masa din fier, care stătea complet nevinovată între noi, protejându-mă de furia excesivă a detectivului.

- Ajunge Darren! interveni Grayson, o față cunoscută în sfârșit, care sigur privi toată scena prin peretele din stânga mea.

Domnul detectiv Darren ieși ispășit din camera de interogatoriu, fără să mai pună alte întrebări.

- E puțin impulsiv, îl scuză Grayson, îmi mângâie umărul, apoi se așeză pe scaunul de pe care a sărit ca ars detectivul Darren.

- Puțin? am ridicat eu din sprâncene.

Câteva minute de liniște se așternură între noi, apoi el sparse gheața.

- Ce faci, Clarissa?

- După cum mă vezi, încerc să nu plictisesc poliția. Tu, Grayson?

- Nu mi-au dat cazul, știu că sunt prea implicat emoțional în povestea aceasta. Însă m-au lăsat să..

- Să mă interoghezi? nu-l surprinse deloc intuiția mea, se vedea că nu e prea încântat de situație.

Grayson Wilson, lucrase cot la cot cu soțul meu, Sam Nicholson, se bucurau împreună de prinderea celor mai cunoscuți interlopi sau mai puțin cunoscuți, implicați în traficul de droguri sau arme. Însă el, spre deosebire de soțul meu nu era atât de implicat și nici nu era la curent cu infracțiunile comise de el.

- Nu mi-e ușor, zise el calm și vinovat pentru că trebuia să facă asta.

- Ce fac Zoe și copiii? am schimbat eu subiectul, deși starea lui era aceeași.

- Bine, Zoe suferă la fel de mult ca mine, vrea să te vadă.

- Și eu, mi-a lipsit mult Zoe, am spus eu nostalgică.

Zoe îmi fusese o prietenă bună, mă învățase să am răbdare și îmi vorbea mereu cu atât de mult calm. Sam își dorea să fiu ca Zoe, o femeie de casă, mamă a trei copii și dacă se poate să fac doar curățenie și mâncare, iar uneori să mai trec și prin cearceaful lui. Când mă căsătorisem cu el nu visasem că lucrurile se vor schimba atât de radical, eram amândoi libertini și ne doream să călătorim, să muncim împreună pentru un viitor mai bun, dar el a decis singur că e mai bine să muncească el pentru amândoi, ținându-mă captivă în propria mea viață. Am acceptat pentru că îl iubeam al naibii de tare sau cel puțin asta am crezut.

- Și vrei să vorbim aici? i-am făcut semn cu privirea, indicându-i peretele ascultător.

- Unde ai vrea?

- Nu aș vrea, Grayson. Nu îmi doresc să vorbesc despre nimic, vreau doar să las trecutul în urmă și să-mi văd de viitor.

- Așa se va întâmpla. Însă știi prea bine că trebuie să discutăm despre tot ce s-a întâmplat. Să vorbim de la prieten la prieten, Clarissa.