Masca lui Blake

Cap. 58

Vreau doar să te apăr

*

- Cum adică un pion? am întrebat eu.

- Cred că ar fi prea mult să spun că sunt o jucărie sau o marionetă, deci pion ar fi cuvântul potrivit. Jucăm cu toți un joc, se ridică el de pe marginea patului și făcu câțiva pași prin cameră, un joc de șah, continuă el, înconjurați de nebuni și tânjind după regină.

El se uită lung la mine, oarecum știam despre ce vorbește, însă mai aveam nevoie de explicații, iar el și-a dat seama de asta.

- Imaginează-ți că eu ..sunt o piesă de șah...care face parte din ambele echipe. Iar fiecare pas pe care îl fac pe această tablă..e ca și cum aș merge pe un teren minat.

- De ce?

- Erik, face parte din clan, la fel ca mine și Stephan, însă el a luat decizii fără ca șefii clanului să știe. Iar acum el e șeful, cel puțin asta e lăsat să creadă.

- De ce? De ce e lăsat să facă toate astea?

- E doar un joc de iluzie, Brook, se așeză el din nou pe marginea patului. Tu ești moartă pentru Erik, dar eu te-am salvat. Clanul nu vrea să te rănească pe tine sau pe familia ta.

- Nu înțeleg..cum adică moartă?

- Brook, acesta e planul lui Abby, ca toată lumea să creadă că tu ești moartă, asta îi va da satisfacție lui Erik, pentru că nu se opri până când tatăl și mama ta nu vor simți pe pielea lor durere.

- Sunteți psihopați, am țipat eu, au..piciorul mă durea ca naiba.

- Ai grijă..

- Nu pune mâna pe mine! Părinții mei sunt foarte îngrijorați..de asta m-ai adus aici? Să fac pe moarta? Îți dai seama ce spui..părinții mei...tu nu înțelegi..ei nu m-au lăsat să ies din casă decât cu aprobare și să știe mereu unde sunt, nu am fost nici măcar într-o tabără..ei...

Axl se uita fix la mine cu subînțeles.

- Te-au protejat..nu e prima dată când Erik încearcă să te răpească.

- Nu pot să le fac asta, Axl..am înghițit în sec, trebuie să le spun unde sunt.

- Abby se ocupă de asta, ai încredere, totul se va termina cu bine. Tu ești mult mai în siguranță aici.

- Dar Abby? Ești sigur că va fi bine..

- Da, nu părea foarte credibil.

- Vreau să plec acasă! Nu mă ține aici ca pe o prizonieră că nu am de gând să stau! Mi-ai promis..că voi ajunge în siguranță, iar acest loc nu e acasă pentru mine. Tata nu se va lăsa până nu mă va găsi. Și voi face orice ca ei să știe că sunt bine.

- Ascultă-mă..Brook, nu e ușor să fii aici, știu asta, dar eu trebuie să te protejez orice ar fi, fie că vrei, fie că nu, se ridică brusc și se îndreptă spre ușă. Știi, ți-am spus totul..crezând că așa ai să cooperezi și pentru că eu îmi țin promisiunile și ai ajuns în siguranță, ieși el din cameră.

Uram că avea dreptate, dar nu puteam accepta situația. Toate erau atât de complicate, multe secrete, minciuni și aveam impresia că au ies toate la iveală și se izbesc de mine. Nu mai știam ce să cred..sau să nu cred. Era oare adevărat tot ce se întâmpla sau era un coșmar?

~Clarissa~

Stăteam de aproape de o oră în fața unei ferestre de pe coridorul spitalului, priveam în gol, în depărtate. Îmi era dor de Brook a mea, de zâmbetul ei, de părul ei roșcovan, iar gândul că e în mâinile lui Erik mă ucideau pe dinăuntru. Trebuia să fac ceva..Era un târg corect..eu în schimbul fiicei mele.