Masca lui Blake

Cap. 55

Sunt aici să te ajut!

*

- Cum să nu fie fiica mea? m-am răstit eu la Clarissa.

- Blake, te rog, calmează-te. Sigur e o greșeală a datelor, s-au întâmplat atât de multe!

- Orice ar fi, Abby e fiica mea, trebuie să fie!

Eram nerăbdător ca Ivy să revină din laboratorul de analize, aveam un sentiment de îndoială, iar asta nu-mi dădea deloc pace! Cum să nu fim compatibili? Suntem tată și fiică, nu există așa ceva, ce compatibilitate mai vrea? Nervii îmi erau întinși la maximum. Știam că-mi fac griji degeaba și că probabil e o simplă greșeală, dar ceea ce mai știam era că nu îmi voi reveni prea repede din toate șocurile, pe care le primesc din ce în ce mai des. Iar dacă întâmplarea asta face, ca Abby să nu fie fiica mea, îmi va fi și mai greu în realitatea aceasta dură. Sper ca Ivy să mă scoată din rahatul acesta.

- Facem din nou o probă de sânge, sigur a fost o încurcătură.

- Sper din tot sufletul să fie așa, oricum sentimentele mele vor rămâne intacte, Abby e fiica mea, indiferent dacă curge sângele meu prin venele ei sau nu.

- Iubitule, sunt convinsă că e vorba despre o greșeală. Chiar crezi că Ivy ar fi mințit cu asta? Nu avea cum să schimbe analizele, nu?

- Nu știu, m-am ridicat furios de pe scaun, doar gândindu-mă la asta. Nu știu dacă mă crezi sau nu, însă eu nu mai am încredere nici în propria mea persoană. Tu și fiicele mele, i-am luat obrajii între palmele mele, sunteți puterea și credința mea. Fără voi..aș fi un nimeni.

- Dragul meu, va fi bine, a spus-o ca eu să o cred, dar nici ea nu o făcea. Era palidă, tristă, ochii ei ascundeau o durere imensă, aceeași durere pe care o purtam și eu. Abby se va vindeca, zise ea printre lacrimi, iar pe Brook..o vom găsi, sunt convinsă că e bine, inima me așa îmi spune, lacrimile ei calde s-au transformat într-un adevărat plâns în hohote.

Am strâns-o cu putere în brațe, ea era energia de care aveam nevoie, trebuia să o găsesc pe Brook, dar îmi doream cu aceeași ardoare ca Abby să-și revină, erau multe lucruri care nu-mi dădeau pace, aveam o mie de întrebări. Cum a ajuns Abby în situația asta? Cum de Stephan nu și-a făcut apariția încă? Cum de nu este însărcinată? Și mai ales..cum a reușit Brook să dispară pur și simplu dintr-o tabără păzită? Cu siguranță e mult mai mult de atât.

- Va fi bine, nu?

- Îți promit că așa va fi, i-am spus eu în timp ce mi-am șters lacrimile.

Răbdarea mea ajunse la limită, eram precum un vulcan pregătit din minut în minut să erupă.

- Zac..am șoptit eu.

- Poftim?

- Zac..mă uitam fix la Clarissa, ca și cum ea ar ști să-mi ghicească gândurile.

- Ce e cu el?

- El a dus probele pentru analiza ADN. El a ținut rezultatele în mână. Tot el e cel care mi-a spus că Abby e fiica mea. Cred că fiecare spital trebuie să aibă o arhivă, un istoric. Am pus mână pe telefon și l-am sunat.

- Răspunde Zac! șușoteam eu. Zac! Am nevoie de ajutorul tău!

- Am auzit ce s-a întâmplat. Brook a dispărut. Sean, Kyle, Hailey, Maya și cu mine am pornit deja spre Vermont, vrem să ajutăm poliția să o găsească.

- Mulțumesc, sunt recunoscător. Atunci vă aștept aici. E mult mai mult de atât, Abby e în spital.

- Abby?