Masca lui Blake

Cap. 62

Cine e protectorul meu?

*

Aveam un protector. Cât de ciudat suna asta pentru urechile mele. Axl nu mai scoase niciun cuvânt, mă însoți până în fața camerei mele, iar eu am intrat fără să mai spun ceva. Oare nu Axl era protectorul meu de fapt, însă el e prea modest pentru a o recunoaşte? Deşi cred că e plătit pentru asta, dar de către cine? Cine m-ar proteja pe mine şi pe părinții mei nu?

- Ți-am adus cina, Brook.

- Mulțumesc, aproape că am şoptit, Minnie se uita la mine, eram surprinsă că ea era aici. Ce s-a întâmplat cu doamna aceea drăguță?

- Lipseşte în seara aceasta, dar va reveni la dimineață. Poftă bună, se retrase ea spre ieşire.

- Minnie, am strigat eu, ridicându-mă din pat.

- Da?

- Ce ştii despre şeful clanului?

- De ce mă întrebi astfel de lucruri?

- Vreau să vorbesc cu el, am zis eu hotărâtă, cred că nu era o idee prea bună.

- Brook, dacă vrei să vorbeşti cu cineva sunt aici, adică aşa cum am vorbit şi în tabără, chiar am fost sinceră cu tine, ți-am ascuns doar ceva ce nu m-ai întrebat.

- Serios? Nu pot să am încredere în tine, nu suntem prietene deloc, Ann e singura mea prietenă şi nu e aici.

- Ştiu că am început cu stângul, dar te pot ajuta.

- Atunci spune-mi cine e şeful clanului?

- Nu te ajută să ştii asta, tu trebuie să ştii doar de ce eşti aici şi va veni şi acel moment. Toți am fost aduşi aici sub acelaşi pretext.

- Care?

- Poftă bună! îmi zâmbi ea şi ieşi repede din încăpere.

După aproape o jumătate de oră, ştiam asta pentru că aveam un ceas pe perete, mă jucam cu mâncarea. Abia am luat câteva înghițituri, eram preocupată la ceea ce mi-a spus Axl, aveam un protector şi ceea ce părea şi mai rău, era că mă poteja doar pe mine.

Eram într-un loc unde nu puteam să am încredere în nimeni. Abby mi-a spus că va fi bine, dar eram mult mai recunoscătoare dacă ştiam ce avea să se întâmple. Speram doar ca tata să fie bine!

Nu reuşeam deloc să adorm, luna răsărise uşor printre copaci, am ieşit pe balcon. Mi se făcu frig, mi-am acoperit brațele cu palmele. Am stat aşa câteva minute, până am auzit o bătaie în uşă, am deschis-o şi Axl era acolo.

- Nu dormi?

- Nu, eram pe balcon.

- Pot să intru?

- Sigur, oricum toată lumea intră fără să intră fără să ceară voie, am zis eu pe un ton mult prea ironic decât mi-aș fi dorit. Ce e cu vizita asta așa nocturnă? Am crezut că ai și uitat unde e camera mea, având în vedere că nu prea m-ai vizitat.

- De ce vrei să vorbești cu șeful clanului? îmi aruncă întrebarea făcând abstracție la toate ironiile mele, se pare că nu era aici ca să-l cicălesc ci voia răspunsuri, la fel ca mine.

- Ce bine că pot să am încredere în Minnie, m-am aruncat eu în pat. Știi cred că mi se face somn.

El era cu spatele la mine, sprijinindu-se de marginea patului, dar apoi se întoarse brusc cu un zâmbet perfect alb.

- Brook, Abby m-a rugat să am grijă de tine, situația s-a complicat odată cu dispariția tatălui tău, dar eu am să continui ce i-am promis lui Abby.