Cap. 9

9K 541 17
                                    

Prieteni sau duşmani?

*

Încă nu-mi reveneam din acel şoc, îi vedeam chipul, ştiam cine e Mască. Iar asta nu va fi un lucru bun, ci dimpotrivă, mă va afunda şi mai mult. Mă va ucide!

El încuie uşa, era agitat. Nu aveam pe unde să mai scap, mă băgasem singură în asta. De ce naiba nu am stat în cameră şi să aştept ca Sean să ne scoată de aici. Fiindcă nu gândeşti, Clarissa!

Respirația îmi era accelerată, stăteam aşezată pe canapea, care din câte am observat era un pat pentru Blake. Dormise aici, de ce? De ce nu era lângă Maya?

Revino-ți în fire, Clarissa! De ce îți pasă? El poate să te ucidă în orice secundă, acum că ai făcut cea mai mare greşeală din viața ta.

Tăcerea dintre ei noi era insuportabilă, asta pentru că nu ştiam ce se va întâmpla cu mine acum. Am auzit doar nişte înjurături rostite de el, dar nu adresate mie. Aveam impresia că vorbeşte cu sine.

Ce era acum în mintea lui? Ce plănuia să-mi facă? Fața lui exprima furie, dezamăgire, disperare. Se pare că nu doar mie mi s-au dau planurile peste cap.

El îşi frecă ceafa, apoi fruntea, lovi uşor cu pumnul în masă.

Trebuia să mă apăr dacă avea să-mi facă ceva. Mă uitam în jur după ceva, care m-ar putea ajuta, dar nimic.

Până aici mi-a fost! Trebuia să resemnez.

Nu! Nu putea să termine totul aici şi acum. De ce naiba nu vorbea?

Se apropie de mine încet. La naiba! Inima îmi bătea cu putere.

Am sărit în picioare pe canapea, ținând în mâna, o pernă, fir-ar!

- Să nu îndrăzneşti să te apropii!

- Şi ce o să îmi faci? O să bați cu..o pernă? ridică el o sprânceană, într-un mod amuzant. Coboară! era un îndemn.

- Nu! Vreau să te văd la 5 metri distanță de mine.

- Nici camera nu are atâția metri. Clarissa, coboară, vreau doar să vorbim!

- În niciun caz! Nu vreau să vorbesc cu tine!

- Clarissa..tonul lui era şi mai grav, coboară naibii de pe canapea!

- Nu!

- De ce eşti atât de încăpățânată şi nu poți să asculți?

Deja era furios, i se încrețise fruntea. Îmi vorbea autoritar.

- Fiindcă nu vreau..

Nu ştiam dacă îmi este teamă de el, dar pe de-o parte mă gândeam la posibilitatea că îmi poate face rău.

El dădu să mă prindă, dar l-am lovit puternic cu perna în cap, dar în ciuda efortului meu de-a îl opri, el mă imobilizase, sprijindu-mă de perete şi de tabloul de deasupra canapelei, care era al naibii de incomod. Îmi ținea strâns încheieturile mâinilor.

- Nu-ți fac nimic, Clarissa. Ok? Vreau doar să vorbim şi atât. Nu am de gând să-ți fac rău.

Cuvintele lui păreau sincere, privirea lui era serioasă şi caldă.

- De aceea mă ții de mâini?

- Ştii prea bine de ce fac asta, te calmezi, îți dau drumul. De acord? mă privea fix, iar acel contact vizual îmi provoca furnicături. Era de-a dreptul ciudat. Mă pierdeam în ochii lui, voiam să răspund, însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea. Revino-ți, Clarissa! Ce naiba ți se întâmplă?

Masca lui BlakeWhere stories live. Discover now