Masca lui Blake

Cap. 69

Totul pentru tatăl meu. Nu degeaba sunt fiica lui Mască, trebuie să mă comport ca atare.

*

- Brook, mă strânse Anne în brațe. Îmi fusese atât de dor de ea. Nu pot să cred că ești aici, plângea în hohote. Mi-a fost dor de tine! Mi-a fost teama că nu am să te mai văd!

- Sunt aici..și nu știi cât de tare mă bucur că te văd! Ești cel mai mare sprijin al meu! Annie nu îmi dădea drumul, mă strângea atât de tare în brațe. Ann, s-ar putea să rămân fără aer!

- Iartă-mă, se dezlipi ea brusc de mine. Însă îmi pipăi fața. Nu-mi spune asta nici măcar în glumă. Ești aici..nu pot să cred. Cum..unde ai fost? Povestește-mi tot..ce s-a întâmplat..cum de nu am știut că ești vie? Ți-a făcut cineva ceva?

Am uitat cu ochii mari la ea, fiind luată prin surprindere de întrebările ei.

- Ok..te-am luat prea tare..scuze..dar nici nu știu cum să mă mai comport când știu că ești aici!

Mi-am șters lacrimile, iar apoi pe ale ei.

Ne-am așezat în pat, așa ca odinioară. Îmi lipsise atât de mult și nu îmi venea să cred că suntem aici din nou în camera mea. I-am povestit cum am ajuns în casa clanului, simțeam nevoia de-ai spune tot ce am pe suflet. Era confidenta mea și nu fusese lângă mine în toate acele momente.

- Axl te-a târât și te-a predat lui Erik..și apoi te-a salvat din mâinile lui?

- Exact așa! Fusese de la început un plan, Abby contribuise la el în mare parte.

- Și acolo în acea casă..cum ai fost tratată?

- Frumos, mult mai bine decât s-a comportat Erik cu mine. Acolo m-au drogat, lovit..iar aici am fost aproape ca acasă. Axl mi-a fost alături..și m-a ajutat enorm, ochii îmi erau înlăcrimați.

- Și tot el te-a adus acasă?

- Nu, nu mai vorbim. S-a supărat pe mine. Ann, lucrurile sunt mult mai complicate.

- Complicate?

- Da..am tras adânc aer în piept și l-am expirat. Eram acasă, ar trebui să mă simt fericită, însă nu eram, nu în totalitate.

- Nu înțeleg..mi s-a părut ciudat puțin Axl în tabără, adică fusese prea dur cu tine. Brook..zise ea pe un ton serios, ți-a făcut ceva?

- Nu! Cum poți să spui asta? M-am ridicat brusc de pe marginea patului și am facut câțiva pași agitați prin cameră. Nu ar fi în stare de așa ceva!

- Poate..dar pare un om..dur..rău.

- Greșești! Axl e un băiat bun, minunat aș spune.

- Brook..e ceva ce nu mi-ai spus?

- Ce anume ar putea fi?

Mă simțeam și mai agitată.

- Nu știu...tu îi iei apărarea lui Axl, persoana, pe care ar trebui să o urăști.

- Îi sunt recunoscătoare, datorită lui sunt vie.

- Și tot din cauza lui ai ajuns în casa lui Erik.

- Ann, nu îl judeca până nu știi despre ce e vorba! am ridicat eu tonul.

- Spune-mi..Brook sunt prietena ta cea mai bună, adică sper că așa am rămas.

- Scuze..sunt obosită, m-am așezat din nou lângă ea. Eu și Axl..am început un fel de relație..

- Poftim? făcu ea ochii mari.