Masca lui Blake

Cap. 18

Nu voi renunța la Maya niciodată

*

Niciodată nu m-am temut ca acum, iar tot în acest moment am realizat că eram îndrăgostită cu adevărat de Blake, îl iubeam, îmi era teamă să nu-l pierd. Nu l-am crezut în stare pe Sam să împuște pe cineva, dar acum eram și mai convinsă că nu e acel Sam, pe care l-am cunoscut eu.

- Cum ai putut să faci asta? am țipat eu, plângeam. Blake, te rog, nu muri! Eram în genunchi lângă el, mâinile îmi erau pătate de sângele lui. Încă respira, spre fericirea mea.

Sean și Erik îl țineau blocat pe Sam, mă bucuram că îi luase pistolul din mână. L-am oprit pe Sean să-l ucidă pe Sam, nu-l voiam mort, chiar dacă cu acest gest mă făcuse să-l disprețuiesc. Tocmai acum când am intrat în acest plan pentru a-l salva.

- Nu poți să mă trădezi, Clarissa!

- Erik, du-l departe de aici și ai grijă să nu se mai întoarcă.

- Hai mișcă, îl trase după el, Erik.

- Lucrurile nu vor rămâne așa, Clarissa, trebuie să discutăm! Nu voi accepta să rămâi cu Blake, ești căsătorită cu mine, strigă el.

Știam că Sam nu știa ce se petrece, nici Sean, de altfel. Însă Vik mi-a cerut să fac în așa fel încât Sam să plece de aici, până aveam să mă gândesc la un nou plan, trebuia să intru în jocul lui.

- Claris..sa.., numele meu apăru pe buzele lui Blake.

- Nu te mișca, va veni doctorul imediat. Să nu mori, să nu mă lași singură! l-am luat de mână. Îl iubeam, nu știu cum sau când m-am îndrăgostit de el, dar aveam de gând să-i fiu alături.

**

Am făcut un duș, hainele mele erau încă aici. Mi-am luat o pereche de blugi, un tricou alb și un cardigan lung gri. Kate îmi dădu niște teniși albi.

- Pot să intru? mă întrebă Kate, care era dincolo de ușă.

- Da. Vino.

- Ești bine?

- Da, Blake? Medicul e încă la el?

- Nu, a plecat. Starea lui e stabilă, i-a scos glonțul, a avut noroc că l-a împușcat în umăr.

- Merg să-l văd, dar ea mă trase de mânecă.

- Maya e cu el, se uita ea tristă la mine.

Cât de zăpăcită să fii, Clarissa? Cum ai putut să uiți de ce era și mai important, soția și copilul lui!

- Știe de ce a fost împușcat?

- Nu, știe doar că Sam a făcut-o, dar se aștepta. A aflat că e fratele ei.

- Știe că eu sunt aici..?

- Da, nu știu ce e între tine și fratele meu, dar trebuie să..ea se opri din vorbit.

- Să ce Kate?

- Maya, zâmbi ea, intră.

M-am întors și am văzut-o acolo în pragul ușii.

- Bună, mi se adresă ea, bine ai revenit! Văd că știi să-ți faci intrarea.

- Bună, Maya.

- Kate, ai putea să ne lași singure?

- Da, ești ok? îmi șopti ea.

- Știu să mă apăr dacă e nevoie, nu-ți face griji, i-am spus eu pe aceeași tonalitate.