Masca lui Blake

Cap. 19

Fără secrete

*

M-am retras în camera mea, mă simțeam stânjenită, nu știu ce fel de joc juca Blake însă nu era unul corect față de Maya. Dar parcă era un lucru, care mă îngrijora, reacția nulă a Mayei, pentru că nu avea niciuna, părea furioasă și cred că ținea în ea toată acea furie, dar de ce? De ce nu exploda pur și simplu? De ce nu și-a expus punctul de vedere? Singura mea concluzie era că erau ciudați. Blake ne voia pe amândouă și mi-a spus clar că el nu va renunța la Maya, deși nu i-aș fi cerut asta, iar eu trebuie doar să am încredere în el. Dar ce femeie normală ar accepta să își împartă bărbatul cu cineva? Eu eram într-o postură și mai delicată, eram căsătorită și de asemenea amanta omului, care m-a răpit și vrea cu disperare să se răzbune pe soțul meu. Ceva era putred la mijloc în toată această ecuație, ceva nu-mi ieșea, aveam încă întrebări fără răspunsuri și multe nelămuriri.

Priveam pierdută prin ușa de sticlă de la balconul meu. Gândurile mele persistau, la fel și întrebările. Am auzit ușa de la camera mea deschizându-se, nu m-am sinchisit să mă uit spre ușă.

- Blake, lucrurile nu merg așa, m-am întors spre el.

- Nu sunt Blake, îmi răspunse Maya. Cred că a venit timpul ca noi două să stăm de vorbă, fără ca nimeni să ne întrerupă. Am observat cheia în ușă, o încuiase?

- Da, poate că ai dreptate.

Ne-am așezat pe cele două fotolii din camera mea, tăcerea dintre noi era ucigătoare. Aveam atât de multe să ne spunem, încât nu știam cu ce să începem. Mă imaginam pe mine în postura ei, cum aș fi reacționat? Cum aș fi fost capabilă să duc o conversație normală și calmă cu o persoană, care s-a culcat cu soțul meu? La cât de nebună și rebelă sunt, îmi închipui o situație diferită, probabil ar începe cu o păruială și s-ar terminat undeva la spital. Dar acum eu eram în locul acelei femeie, al amantei.

- Una dintre noi trebuie să înceapă, am zis eu să sparg gheața, sincer tăcerea era mult mai rea, decât orice jignire, pe care mi-ar aduce-o.

- Știu, doar te priveam. Voiam să văd și eu, ce îl atrage atât de mult pe Blake, ce îi place la tine. Ești frumoasă, nu am de ce să mint, dar...făcu ea o pauză lungă. Ce vrei de la el? Bani sau să-l ajuți pe Sam să se răzbune?

- Nu am nevoie de bani, știu că mi-ai da doar pentru a scăpa de mine.Vreau să-l ajut pe Blake, știu că pot să-l salvez din mâinile lui Vik.

Deși nu aveam nicio idee cum voi face asta. Ea a început să râdă.

- Chiar crezi că tu vei putea să îi salvezi viața lui Blake? Până acum era în siguranță, dar de când ai apărut tu în această casă pericolul s-a ținut lanț de el. Tu ești pericolul, cum ai putea să-l ferești de tine?

Am simțit un val de căldură cum mă cuprinde, era furie.

- Ce vină am eu că am fost răpită și adusă în această casă? Toți trei se învârt în jurul unei răzbunări stupide. Vor renunța la un moment dat, când își vor da seama că nu merită.

- Ești naivă, se ridică ea de pe fotoliu. Vik e în stare să mă ucidă pe mine, ba chiar și propriul meu copil, iar dacă noi îi vom sta în cale, o va face. Iar Sam, el nu e fratele meu, un frate nu ar ucide cu brutalitate...se opri brusc. Nu știi nimic din ce se întâmplă, ai venit în casa asta crezând că Blake își va da viața pentru tine apărându-te de Sam? Sau de ce te-ai întors aici?

Ochii ei erau în lacrimi. Subiectul o deranja foarte tare.

- Vik vrea să-l ucidă pe Blake, nu-i știu motivele, dar din câte am înțeles și tu ești unul din ele, nu am putut să mă abțin. M-a pus să aleg între Blake și Sam, cuvintele mele răsunau încă în cameră ca un ecou. Sam e soțul meu, chiar dacă lucrurile nu mai sunt la fel între noi, iar iubirea noastră a dispărut, nu pot să-i decid soarta, nu vreau să moară.