Masca lui Blake

Cap. 79

Iubire nu are margini, doar prăpăstii.

*

Trei luni mai târziu

~Blake~

Așteptam în mașină de o oră, urmăream ceasul din secundă în secundă. Clarissa mă aștepta, iar Abby nu mai venea.

Era cea mai friguroasă zi din noiembrie, deși prima zăpadă se topise, frigul era prezent.

Abby deschise portiera și se așeză pe scaunul de lângă mine.

- Ai reușit?

- Ai să vezi, îmi zâmbi ea. Așteptăm..

- Nu prea mult, altfel Clarissa mă va ucide.

Taylor se apropie în pași alerți spre mașină, intră repede pe bancheta din spate, pentru a nu lăsa frigul să pătrundă.

- Bună, unchiule.

- Din nou printre noi?

- Așa se pare, Abby și Taylor se priviră așa cum o priveam și eu pe Clarissa. Se iubeau, știam asta, dar îmi părea așa ciudat pentru că i-am crescut pe amândoi ca pe proprii mei copii.

Abby aflase că Will nu e fratele Mayei, așa că acum nimic nu mai stă împotriva iubirii lor. Dar totuși nu sunt împreună.

Taylor a stat 3 luni în închisoare, pentru că nu și-a recunoscut vina și până când a dovedit că a fost legitimă apărare. Nu știu dacă discursul meu motivational l-a convins, dar i-am spus că Mark ar fi fost bărbat până la capăt, asumându-și faptele. Stephan a fost eliberat, nu mai știu prea multe despre el și sper că nici Abby de la divorț încoace.

- O las pe Abby acasă, iar apoi pe tine Taylor, mama ta vrea să te vadă.

- Și dacă eu nu vreau să o văd?

- Taylor, i-am căutat privirea în oglinda retrovizoare, nu ai de ales.

- Ba da, nici măcar nu a venit să mă vadă.

- E supărată, înțelege, nu i-a fost ușor să știe că ai..

- Că ce Abby? Că am omorât pe cineva? Da, iar asta mă face un criminal. Sunt conștient de asta.

- Taylor, termină, știi prea bine că nu ești un criminal..a fost legitimă apărare, uneori te lupți cu lucruri de genul acesta în viață. Iar în familia noastră, nu e tocmai o noutate.

- Abby are dreptate. Diseară, ora 7 pm vă așteptăm la cină. Trebuie să discut ceva foarte important cu amândoi. Ne-am înțeles?

Când am ajuns în fața casei lui Ivy, ea ne aștepta afară. Am lăsat geamul jos, pentru a o saluta.

- Blake, pot vorbi cu tine câteva minute?

- Sigur.

Ne-am îndepărtat considerabil de mașină și de cei doi.

- S-a întâmplat ceva?

- Will, îmi zise ea speriată.

- Nu înțeleg..

- Will e..aici.

- Poftim?

- Când Abby mi-a scris că ați ieșit și vă îndreptați spre casă...oh, Blake,sunt afară de zece minute și nu am curajul să intru.

- E însoțit?

- Da, de un băiat. John e cu ei înăuntru.

- Ce vrea? De ce tocmai aici?