Masca lui Blake

Cap. 77

Ascultă-ți inima!

*

- Fiica mea, Brook cu fiul tău?

- Da. Nu mi-a plăcut de la început ideea de a o aduce aici, dar Neil i-a dar lui Axl misiunea de a o proteja pe fiica ta. Și există o regulă de bază în această casă, nu avem inimă, nu trebuie să simțim compasiune și cu atât mai puțin, iubire, pentru persoanele, pe care le protejăm.

- Aceeași regulă încălcată mereu.

- Da, dar Axl nu poate să părăsească casa, trebuie să-și asume responsabilitatea. În plus nu cred că niciunul dintre noi nu ne dorim o relație între copiii noștri.

- Ai dreptate. Te asigur că Brook nu va mai călca vreodată pragul acestei case.

- Ne-am înțeles.

- Fii sigur, i-am întins eu mâna.

~Brook~

Nu-mi venea să cred că Axl și Abby erau frați de tată. Am rămas singură în cameră, pentru că Abby trebuia să ajungă la tribunal pentru prima înfățișare, încă era soția lui Stephan și trebuia să i se dovedească nevinovăția.

- Scumpo, pot să intru?

- Da, i-am zis eu mamei.

- Ești bine?

- Da.

- Brook, știi că orice ar fi, poți să îmi spui.

- Știu. Annie, nu a ajuns?

- Încă nu. Scumpa mea, se așeză ea lângă mine. Ce s-a întâmplat în Bogota? De ce te-au trimis acasă?

- Pentru că nu trebuia să fiu acolo de la început.

- Axl ți-a făcut asta? îmi mângâie, mama, obrazul.

- Nu! am ridicat eu tonul. Am căzut.

- Tatăl tău e bine?

- Da. E doar amnezic și nu și-a adus aminte de mine, i-am spus eu cu lacrimi în ochi.

- Eh scumpo..e doar temporar. Nu va fi așa mereu.

- Sper..

Eram pusă pe gânduri, mai ales după tot ce îmi spusese Abby.

- Mamă..

- Da, scumpo? întrebă ea, înainte să iasă din cameră.

- Cum ți-ai dat seama că tata e cel ales și nu Sam?

- Nu cred că mi-am dat seama, doar că am ales cu inima. Am ales persoana lângă care mă simțeam iubită, specială și în siguranță.

- Și ce faci dacă simți toate acestea cu amândoi?

- Ai ceva să-mi spui?

Mama era singura, care mă putea ajuta. Abby era de partea lui Axl, iar spre surprinderea mea, Annie ținea cu Steve. Mama era imparțială. Trebuia să am încredere.

- Uff..mi-am pus fața în mâini. Nu știu..

- Iubirea nu e o joacă, nu înseamnă că nu poți să te mai joci, dar trebuie să ai grijă de sentimentele tale, însă și de acelora din jurul tău. Nu le da speranțe false, dacă știi că tu nu simți nimic.

- Cum îți dai seama că iubești pe cineva?

- La fiecare persoană e diferit, dar eu cred că atunci când iubești o persoană  simți asta din vârful degetelor. Ți-e dor, te gândești mereu la acea persoană..dar mai trebuie să fie ceva în plus, ceva ce să te facă să nu stai departe de acea persoană. Ohh, micuța mea e îndrăgostită!