Masca lui Blake

Cap. 32

Şi dragostea are un preț, iar pe aceasta suntem nevoiți să-l plătim amândoi.

*

- Aveți 18 săptămâni, sarcina merge foarte bine, ni se adresă doctorul. Acum pot să vă dezvălui şi sexul copilului. Ați dori să ştiți?

Nici bine nu a terminat domnul doctor de rostit întrebarea căci eu şi Blake am fost extrem de încântați să aflăm dacă e băiat sau fată.

- Da! am exclamat amândoi.

- Înainte de asta, apăsă doctorul pe un buton al aparatului, apoi îl roti. Nu reuşeam să văd prea multe pe monitor, deoarece era îndreptat spre doctor şi Blake. Ascultați cu atenție!

- E...am început eu să lăcrimez, e inimioara copilului nostru?

- Da, bate perfect! ne zâmbi el.

- Şi tare, are o inimă puternică, zise Blake aşezându-şi mâna peste a mea.

Aveam emoții, lacrimile îmi curgeau şiroaie pe obraji. Mă bucuram că Blake e cu mine şi nu sunt singură.

Acela era cu o adevărat copilaşul nostru, aveam un copil în pântece.

- E fetiță.

M-am uitat la Blake, cu ochii în lacrimi, era şi el emoționat, mi-a zâmbit.

- Vom avea o fetiță! îmi sărută el mâna.

- Felicitări, ne spuse doctorul în timp ce mi-a şters cu un şervețel burtica. Am să vă scriu câteva medicamente pentru durere, s-ar putea să vă aveți dureri, le veți simți ca pe nişte crampe. Şi câteva vitamine, să aveți grijă la alimentație. Iar pentru orice întrebare puteți să mă sunați. Când ieşiți vă programați la recepție pentru următorul control, ne explica el toate acestea în timp ce nota reteța pe o bucată de hârtie.

- Mulțumim, domnule doctor.

- Sarcină uşoară!

O simțeam mai prezentă ca niciodată, acolo în burtică, acum că o văzusem pe acel monitor mic. Era o ea, fetița noastră. Mi-am mângâiat burta pe tot parcursul drumului, nu-mi puteam dezlipi zâmbetul de pe buze.

- Eşti bine? mă întrebă Blake.

- Da, foarte bine. Sunt atât de fericită, doar că...

- Doar?

- Mă simt vinovată, Blake, că am vrut să renunț la fetița noastră, nu trebuia nici măcar să-mi treacă acest gând prin cap.

- Iubita mea, opri el maşina, pe care o împrumutase de la Zac, nu te învinovăți, ai avut acel gând la nervi, într-un moment de disperare. Dar ai reuşit să te controlezi şi să păstrezi sarcina, mă linişti el.

- Mi-e ruşine că am gândit aşa şi dacă ar fi fost doar pentru o secundă.

- Nu te judeca singură, când nimeni nu o face. Ai fi vrut ca acest copil să fie al lui Sam, doar ca să nu te simți vinovată că ai un copil cu altcineva şi nu ți-ai dorit să ai unul cu el.

Nu-mi venea să cred că îmi spunea aceste lucruri. Eram conştientă de ele, dar mă dureau. Sam era o amintire vie în mintea şi sufletul meu.

- Clarissa, lucrurile s-au întâmplat aşa cum le-a fost cursul, nu ai vrut să schimbi nimic atunci, iar acum nu mai ai ce să schimbi. Fetița aceasta are nevoie de noi, părinții ei, să îi oferim tot ce are nevoie. Iar eu voi face tot ce îmi stă în putință să vă ajut, să fim o familie. Te iubesc! îmi sărută uşor buzele.