Masca lui Blake

Cap. 8

De azi sunt proprietate privată.

*

- Ai vrut să mă vezi, ia loc, îmi zise el pe un ton autoritar, așezat pe scaunul de birou. Încăperea era luminoasă, pe partea dreaptă era o bibliotecă pe tot peretele. Văzusem nişte titluri interesante. Era o fereastră în spatele lui Blake şi a biroului din lemn masiv, de culoarea palului, prin care se vedea pădurea verde şi stufoasă. Pe peretele din stânga era o canapea lungă, crem, acoperită cu câteva perne maronii, lângă canapea era un dulap înalt, de aceeaşi culoare cu biroul. Observasem şi un tablou cu un peisaj de iarnă.

- Aştept..mă distrase el de la analiza încăperii.

- Ah, da. Vreau să vorbim.

- Evident, bănuiesc că de asta ai cerut să mă vezi. Maya mi-a zis că accepți propunerea, avea un aer autoritar şi hotărât.

- Da. Dar am nişte condiții.

- Serios? Şi ce te face să crezi că voi ține cont de ele?

- Nu ai încotro, doar eu pot să te ajut.

Presupun că zâmbi, pentru că ochii îi sclipeau, ca şi cum asta ar fi făcut. Cred că era persoana care zâmbea şi cu ochii.

- Eşti prea sigură pe tine, Clarissa, să nu te izbeşti de un zid.

- Singurul de care mă pot izbi eşti tu şi nu cred că îmi vei sta în cale.

Tăcerea ne făcu să ne privim preț de câteva secunde.

- Te ascult.. Sunt curios care sunt condițiile tale.

- Am bănuit. Unu, vreau ca eu şi Kate să revenim în fosta mea cameră, să primim mâncare în fiecare zi, de trei ori. Doi, Kate să vadă un medic periodic, ca sarcina ei să meargă bine.

El îşi frământă mâinile şi privirea i se întunecă.

- Trei, am spus eu repede ca el să nu riposteze, vreau să sun acasă să-mi anunț familia că sunt bine, să le aud vocea. Aş mai avea două condiții, dar nu sunt atât de importante, astea poate le obțin pe parcurs.

- Continuă..care sunt?

- Patru, aş avea nevoie de nişte haine, obiecte personale, nu vreau să stau ca o vagaboantă. Iar cinci, aş vrea să împrumut nişte cărți de aici, să-mi mai treacă timpul.

- Facem un târg, promit că îți voi îndeplini cele cinci condiții, dacă tu vei accepta şi respecta regulile mele.

- Acum eu sunt curioasă, toți vorbesc despre regulile tale, însă nu ştiu decât una.

- Uit-o, nu se aplică în cazul tău. Vreau doar să lucrezi pentru mine, iar asta va implica şi aducerea lui Sam aici. Vreau să accepți tot ce îți voi propune pe parcurs.

- Nu e corect, vreau să ştiu de acum ce se va întâmpla şi ce trebuie să fac.

- Ştii ce e interesant? Nu ai avut nicio condiție în care să te las să pleci, lovi cu degetele în birou.

- Nu vreau să-mi promiți ceva, ce nu se va întâmpla. Ştiu că nu ai să mă laşi să plec, nu deocamdată. Iar tu mi-ai spus că dacă te ajut, acesta va fi premiul meu, plecarea acasă.

- Adevărat! După ce îți îndeplineşti munca, te voi lăsa să pleci. Clarissa, pot să te întreb ceva?

- Nu te-am oprit până acum.

- De ce vrei să o ajuți pe Kate? De ce o protejezi?

- Pentru că nu o faci tu! Prin Kate o văd pe sora mea mai mică, Amber. Dacă ea ar fi în situația aceasta, aş fi acolo pentru ea, orice ar fi. Kate are nevoie de oameni să-i fie aproape, să o alinte, să o ajute să ia hotărâri corecte. Un copil nu e o joacă, ştii prea bine asta, ai şi tu unul. Are nevoie de tine, eşti fratele ei, tu ar trebui să fii primul care să o susțină, nu să o pedepsească.