Masca lui Blake

Cap. 43

Iubirea înseamnă şi libertate.

*

În urmă cu 15 ani, Brook mi-a fost smulsă din brațe. Aş vrea să uit acele momente, dar nu pot.

În urmă cu 15 ani

Era o dimineață însorită de vară, Blake se trezise pentru a pregăti micul dejun. Brook încă dormea în pătuțul ei, avusese o noapte mai agitată.

Era atât de frumoasă, chiar şi când dormea. Nu am crezut vreodată că poți iubi o persoană cu o asemenea intensitate. Aş face orice şi oricând pentru fiica mea. Iar ea mă face puternică pe zi ce trece.

Am mers în bucătărie să-i pregătesc laptele lui Brook, pe când se trezeşte. Blake prepara omleta.

- Hmm..ce bine miroase! i-am sărutat eu obrazul, dar el îmi sărută buzele.

- Bună dimineața, soția mea.

- Bună dimineața, am zâmbit eu.

- Brook doarme încă?

- Da da, îi pregătesc laptele.

- Are aproape trei ani, ar trebui să o obişnuim cu un altfel de mic dejun.

- Iubitule, laptele e sănătos, în plus ştii prea bine că după două trei ore şi mănâncă ce este la masă.

- Aşa e. Ce zici dacă azi mergem la o plimbare? Mă gândeam să mergem într-un parc de distracții sau la plajă.

- Cred că e prea mică pentru un parc de distracții, dar ideea cu plaja mă încântă.

- Aşa să fie, iubito!

A durat câteva minute până i-am pregătit laptele, însă nu l-am încălzit.

- Merg să văd dacă s-a trezit Brook.

Nu întotdeauna plângea când se trezea dimineața, de multe ori nici nu ştiam că e trează, noroc că mai cântă.

Am intrat în cameră, m-am apropiat de pătuț şi Brook nu era acolo. Respirația mi se acceleră. Am rămas blocată în loc şi am scos un țipăt, cât am putut eu de tare.

- Ce e? am auzit vocea speriată a lui Blake în spatele meu.

- Nu e..

- Ce nu e?

- Nu mai e..lacrimile curgeau şiroaie pe obraji.

- Clarissa..se apropie el de mine şi tăcu pentru câteva secunde.

- Mi-au luat-o..Blake..el mă strânse în brațe, dar m-am răzvrătit. L-am lovit cu pumnii şi plângeam în hohote. În ce rahat te-ai mai băgat? E doar vina ta!

- Iubito, crede-mă că nu am mai avut de-a face cu nimeni. Nici nu ştiu cum s-a întâmplat asta. Stai..s-a îndreptat spre geam, era deschis. Nu poate fi prea departe. Rămâi aici, îl sun pe Neil, sună-l pe Sean. O voi găsi!

- Dacă o rănesc?

- Clarissa, îți promit că o voi aduce acasă pe fiica noastră, teafără. Nu voi permite nimănui să-i facă rău.

Eram distrusă, lipsită de putere. Brook era inima mea, motorul vieții mele. Fără ea în brațele mele, eram pustie. Mă rugam să nu i se întâmple ceva. Să fie bine. Oare plângea? Oare se vor gândi să o hrănească? Nu se poate întâmpla asta.