Cap. 78

2.8K 219 21
                                    

Pur și simplu te iubesc.

*

~Blake~


Când am ajuns în fața casei, am văzut-o pe Clarissa, în geam, mă aștepta. I-am promis de fiecare dată că am să mă întorc, iar cu puțin noroc am avut dreptate și de data aceasta.

Femeia, pe care o iubesc din tot sufletul, era în brațele mele acum și nici măcar nu am ajuns până la ușă. Mi-a sărit în brațe și mă strângea cu putere. Oh, ce dor îmi fusese de ea! Acum câteva zile îmi apărea în vise, deși nu mi-o aminteam.

- Ești aici! Nu pot să cred, îmi pipăi ea fața, apoi îmi sărută buzele. Scuze, poate că nici nu știi cine sunt..

- Da, așa este..

Ea făcu ochii mari și de întristă imediat.

- Soția mea m-ar fi așteptat la aeroport..i-am zâmbit.

- Eu..Blake! mă lovi ea ușor în umăr.

- Clarissa, soția mea frumoasă, i-am sărutat buzele.

- Mi-ai promis că nu mă vei mai face să te aștept vreodată!

- Nu e vina mea! Memoria mi-a jucat feste..

- Nu știi cât mă bucur că ești aici!

Câteva minute mai târziu

- Unde e Brook?

- A plecat cu Annie de dimineață, trebuie să sosească, au fost doar la cumpărături.

- Fata noastră a crescut..i-am atins mâna, apoi i-am luat-o între palmele mele.

- Așa e, iar noi am îmbătrânit..îmi zise ea pe un ton trist.

- Îmbătrânit? Noi? Nici vorbă, pentru noi abia acum începe viața, avem o fiică mare, care curând va merge la facultate ..iar noi vom..călători și ne vom stabili undeva în Italia pe o insulă mică.

- Ah, Blake, dacă totul ar fi atât de simplu. Nu mai avem doar 20 ani, din contră, acum e momentul să fim mai responsabili, să lăsăm pericolul.

- Să renunț la locul meu de muncă?

- Nu, nu ți-ar cere asta, doar că acum mai mult ca niciodată mi-aș dori să fii alături de mine, Blake. M-am săturat de clanuri, de răpiri, de bătăi, de arme, de conflicte.

- Uite, îți promit aici și acum că voi lua doar muncă de birou și că vom scăpa complet de pericol, dar dă-mi o săptămână. Încă mai am chestii de rezolvat.

- Alte secrete? se ridică ea brusc de la masă.

- Iubito..

- Blake, sunt gravidă.

- Poftim? am rămas fără cuvinte și deși am vrut să mă ridic de pe scaun, am lăsat-o baltă.

- Da, am aflat la puțin timp după ce ai dispărut. Iar dacă te îndoiești de paternitatea acestui copil..

- Nu ..doar că nu mă așteptam! Scumpo, această veste e minunată! m-am ridicat de pe scaun și am luat-o în brațe. Ești sigură?

- Da..am făcut o grămadă de teste. Sincer, mi-a fost teamă de reacția ta.

- Iubito..știai cât de mult ne-am mai dorit un copil.

- Dar la vârsta aceasta? Of..Blake..mi- teamă..

- Niciodată nu suntem prea bătrâni sau prea tineri pentru a fi părinți, în plus noi avem experiență. Și am făcut o treabă bună.

- Ai dreptate, mi-a zâmbit ea. Blake, fata noastră a crescut atât de repede..și acum e îndrăgostită.

Masca lui BlakeWhere stories live. Discover now