Masca lui Blake

Cap. 84

Pentru tine aș face orice

*

- Nu e vina ta pentru ce mi s-a întâmplat mie. Eu am ales asta, eu l-am ales pe Steve.

- Ți-am indus asta, repetându-ți mereu că ai făcut deja o alegere și nu sunt eu.  Pentru că te voiam cât mai departe de oamenii din jurul meu. Ai văzut și tu ce s-a întâmplat ultima dată.

- Nu vom putea fi niciodată un cuplu normal, Axl. Tu te pregătești să devii un șef al clanului. Eu să termin un liceu normal.

- Amândoi facem parte din aceeași lume, doar că tu nu ai fost atât de implicată în ea. Tatăl tău te-a ținut departe de toate și ai avut o copilărie frumoasă. În schimb la mine nu a fost așa. Eu sunt ceea ce sunt, mă privi el fix, fiul tatălui meu și nu voi putea schimba asta în ochii nimănui.

- Axl..

- Indiferent de toate acestea, eu nu vreau și nu pot accepta să stau departe de tine. Vreau să încercăm să meargă, să profităm de ceea ce simțim unul pentru celălalt.

- Eu acum..

- Nu spune nimic, nu-ți cer nimic. Nu azi. Vreau doar să fii bine!

- Mulțumesc!

Axl se ridică de pe marginea patului și se pregăti să iasă din cameră.

- Axl, am strigat eu, ai putea să rămâi cu mine în seara asta?

- Sigur.

Mă simțeam mai în siguranță cu el decât cu oricine.

Am dormit câteva ore bune, liniștită, fără coșmaruri. Însă când m-am trezit la realitate și mi-am adus aminte de noapte trecută, am înghețat. Nu putea fi asta realitatea mea.

Axl nu mai era lângă mine, așa că m-am ridicat și am ieșit din cameră. Iar atunci am dat nas în nas cu Abby.

- Bună dimineața, te simți mai bine?

- Da, sunt ok. Unde e Axl?

- E cu Taylor, se întorc repede. Am făcut omletă, vii în bucătărie?

- Sincer, nu mi-e foame. Unde au plecat?

Abby tăcu.

- Unde au plecat? am ridicat eu tonul.

Oh, nu! Fir-ar să fie! Speram să nu meargă la Steve.

- Trebuie să mănânci.

- Au mers după Steve?

- Da, tipul ăla merită o mustrare după tot ce ți-a făcut.

- Ok, sunt de acord cu tine. Dar nu trebuie să facem noi asta! Parcă nici ție nu îți plăcea violența, ce naiba te-a apucat? am luat-o spre ușă, voiam să plec în urma lor.

- Brook, stai, așteaptă!

- Să ce? Să-l omoare în bătaie? Nu, nu sunt de acord, ok?

Am realizat că sunt desculță, așa că am căutat în jur după o pereche de adidași, fir-ar cred că erau în camera mea. M-am întors după ei și după telefon. Aveam zeci de apeluri pierdute de la Annie.

- Vii cu mine? am întrebat-o eu.

- Am încotro?

- Da. Nu.

Abby opri în fața secției de poliție.

- Aici sunt.

- La poliție? De ce? L-au arestat pentru atât?