Masca lui Blake

Cap. 22

Vei plăti cu sânge, moartea lui.

*

Adresa aceasta mi-a dat niște dureri de cap, până când am găsit-o, era undeva la marginea orașului într-un cartier nu tocmai civilizat. Am parcat mașina pe marginea străzii, am coborât să caut numărul 10. Era și straniu, nimeni nu se afla în stradă, vântul sufla tare și aspru.

Am mai făcut câțiva pași înainte, căutând numărul de casă, nu voiam nici să mă îndepărtez de mașină prea tare. Acum era singurul moment când îmi doream să am o armă la mine. Doar așa aș fi reușit să mă apăr. Am zărit numărul 10, mai degrabă era un 1 și o urmă a unui zero căzut de mult. Am tras adânc aer în piept, ce o fi, o fi. Speram doar că Grayson e deja acolo și nu era o capcană. Am bătut la ușă, au trecut doar câteva secunde până s-a deschis, iar dincolo de era așa cum mă așteptam, Grayson.

- Am știut că ai să vii.

- Curiozitatea m-a făcut să vin.

- Intră, mă invită el înăuntru. Era un coridor cu câteva haine aruncate aiurea pe cuier, niște papuci și pantofi prăfuiți pe marginea covorului, lângă un dulăpior mic. Am intrat într-o bucătărie, cu un mobilier alb, o fereastră acoperită de o perdea albastră, masa din lemn, așezată în partea stângă a încăperii, în jurul ei patru scaune, unul fără spătar. Nu reușeam să-mi dau seama dacă este o casă locuită sau doar cineva stătea aici nu prea le avea cu curățenia. Vasele erau proaspăt spălate și așezate pe partea întinsă a chiuvetei.

- Ia loc, mă îndemnă el. Revin imediat.

Mi-am dat jos paltonul soră-mii, de un roz tulburător ochilor, era prea țipător pentru mine. Sincer cum ar putea cineva să nu te observe, fiind îmbrăcată așa? Ar fi imposibil, ar spune că încalc orice regulă a modei sau poate aș fi la modă, am râs eu în sinea mea. Mi-am dat peruca jos, îmi dădea mâncărimi de cap.

- Bei o cafea?

- Nu, mulțumesc. De ce m-ai chemat aici?

Se așeză și el la masă, mă privea atent. Oare știa ceva? Se întâmplase ceva?

- Ai avut dreptate, sunt un trădător. Sam a fost ca fratele meu, dar când am aflat despre ceea ce face, din cauza furiei și poate pentru că am vrut să-l protejez de oamenii cu care se încurcase, le-am spus polițiștilor unde e în seara aceea. Dar tot eu am fost cel care l-a ajutat să scape, Clarissa, asta pentru că m-am simțit vinovat.

Sam mă mințise, a uitat cu desăvârșire să-mi spună că Grayson i-a salvat pielea.

- Toți au crezut că l-am lăsat să plece și de aceea nu mi-au dat cazul. E inutil tot ceea ce îți spun, dar aș fi vrut să-l ajut, dacă îmi spunea că are nevoie de bani sau nu știu..

- Nu, tipul pentru care lucrează, se presupune că e..

- Tatăl lui, știu foarte multe lucruri. De aceea vreau să te ajut, Clarissa. Sam e în siguranță departe de Viktor, așa ești și tu, trebuie să-l convingi pe Mască, să se predea.

- Ai înnebunit? Eu nu știu cine e Mască, ce să-l conving?

- Sam mi-a spus că tu și Mască vă cunoașteți..

- Te-a mințit, în plus când ți-a spus Sam asta? Se presupune că el nu a fost prins, de ce toți îl băgați pe Sam în povestea asta? El nu v-a povestit nimic, vreți doar să îmi îndesați cuvinte în gură, m-am ridicat furioasă. Știam că e o capcană la mijloc, dar nimic nu mă va face să-l trădez pe Blake. Aveam să îl caut, încă îmi aduceam aminte de drumul acela de la şosea.