Masca lui Blake

Cap. 12

Pentru că mi-am dorit.

*

- Blake, o plăcere să te văd.

- Nu pot să spun acelaşi lucru despre tine, Viktor.

Eram într-o încăpere sombră, cu un birou din metal, negru. Pe peretele din dreapta era o canapea din piele neagră şi nişte fotolii din acelaşi material.

Şi eu şi Blake eram ținuți de cei doi bodyguarzi, care l-au însoțit pe Will. Nu înțelegeam nimic din ceea ce se întâmplă şi nici nu ştiam dacă vreau să înțeleg.

- Ce vrei, Vik? Sau mai spus ce mai vrei? întrebă Blake, în tonul lui regăsindu-se furie şi dispreț.

- Pe ea..

Serios? Acum eram un fel de comoară împărțită între clanurile de mafioți?

Persoana din fața mea, Viktor, îmi amintea de Naşul, personajul din filmul cu acelaşi nume. Era solid, părea mai mic de înălțime, nu-mi dădeam exact seama pentru că era aşezat pe scaun. Cărunt, ochii mari, aceleaşi buze ca ale lui Will, cred că erau tată şi fiu, semănau foarte bine. Viktor era dur, impunător şi autoritar, un adevărat conducător al unei găşti de mafioți.

- Ea, nu e treaba ta! zise furios Blake.

- De ce nu? Fiica mea a fost treaba voastră?

Fiica? Care fiică? Povestea devenea şi mai încâlcită. Blake avea vreo amantă? Ia te uită ce ipocrit.

- Ea nu a fost obligată, Vik, nu e cazul să săpăm după trecut.

- A trecut, dar rămâne în memorie. Mască e bine?

- Foarte bine.

E chiar aici. Mască e Blake! Aş fi vrut să îi spun. Era ciudat, mi-am adus aminte de vorbele lui Blake din mașină, să nu spun nimănui că el e Mască, ci doar Blake. Ce se întâmpla? De ce?

- Nu l-am mai văzut de mult timp, văd că nu a renunțat la mască nici acum.

- Și nici nu o va face, au o legătură puternică, zise Black foarte ironic și arogant.

- Făceam o echipă bună, tatăl tău ar fi fost mândru să știe că ai ajuns sub aripa mea, dar te-ai răzvrătit.

- Nu cred că i-ar fi plăcut să mă vadă în postura ta, un criminal și un nemernic împuțit.

- Vezi, Clarissa, ce îți fac copiii după ce îi crești, îți întorc spatele. Tu și fratele tău sunteți la fel ca mine, mi-ați furat din afacerile cu arme, ucideți cu sânge rece cei care nu vi se supun sau mai mult, regulilor voastre, și răpiți oameni nevinovați, aruncă o privire spre mine.

- Dacă voiai o cină în familie, Vik, trebuia doar să suni..

- A fost mai palpitant așa. Îmi cer scuze pentru comportamentul băieților mei, sunt mai noi și necivilizați, se uita la buza spartă a lui Blake, deși vorbise cu cinism.

- Au învățat asta de la tine, ripostă Blake.

- Și tu, tot de la mine ai învățat să fii ce ești azi, dar păcat că ai ajuns în ipostaza asta. M-am gândit că îmi va fi greu să te prind, din moment ce nu îți părăsești casa fără gloata de apărători din jurul tău. Apropo ei ce fac? Le iau cam mult să ajungă..

Știau că Sean și echipa lui Blake erau pe drum spre noi? Se pare că Vik era mai bine informat decât mine, nu știam ce se întâmplă și nici ce avea să se întâmple cu noi, pentru că tipul acesta nu avea nici o urmă de blândețe.