Masca lui Blake

Cap. 87

Tic tac

*

~Blake~

- Ai vrut să vorbești cu mine.

- Da, domnule. Am primit asta, îmi întinse el o foaie albă îmboțită.

- Ce e asta?

- O amenințare.

Era scris cu litere mari de tipar, scrise la calculator: "Un singur cuvânt te va costa viața".

- Cum a ajuns asta la tine?

- Era la ușă. Prima dată am crezut că e o glumă, dar tind să cred că nu e așa. Am nevoie să-mi protejați părinții și sora.

- Steve, liniștește-te! Îi vom proteja.

- Tata e în pericol, vă rog, doar protejați-l!

- Steve, tatăl tău..

- E mort?

- Nu, nu știm asta, doar că a dispărut. Iar Brendon e mort.

- În ce naiba m-am băgat!? își trecu mâinile prin păr, de disperare. E pe urmele mele. Dar de ce?

- Ce legătură are tatăl tău cu Tigrul?

- Nu știu, credeți-mă. Doar vindea droguri pentru el.

- Ești sigur că nu-l cunoști pe băiatul acesta? i-am arătat o poză cu J.J. de mai aproape.

- N-am idee. E suspect?

- Steve, tatăl tău avea conflicte cu acel Brendon?

- Nu știu, de ce?

Privirile noastre încruntate s-au întâlnit.

- Pentru că tatăl tău a dispărut. Știi unde l-am putea găsi?

- Nu știu, adică avea o garsonieră deasupra unui atelier de reparații mașini.

- Știi adresa?

- Nu știu exact cum se numește strada, dar știu cum îi spune atelierului, Gasolina, e un tip Matteo, un mexican la vreo 50 de ani.

- Ok. Ar vorbi cu noi?

- Spuneți-i că veniți din partea mea. Că sunt închis și că am nevoie de bani.

- Bine, Steve. Îți mulțumesc.

- Și eu, dar am nevoie de o protecție mai mare, am fost amenințat până și aici.

- Ai dreptate, știu exact unde am să te trimit.

Trei zile mai târziu

- E deja 6 a.m. și tot nu i-am dat de urmă. Nu cred că suntem în locul potrivit.

- Beau a cincea cafea, crede-mă nici eu nu cred că suntem în locul potrivit să-mi spui asta. Scuze, Axl, dar sunt obosit. Stăm aici de câteva ore și nicio mișcare. Poate tipul ne-a mințit.

- Ne-a spus că aici îl vom găsi pe tatăl lui Steve. E încă lumina aprinsă.

Nu mai aveam răbdare, totul era în ceață. Fetele erau de negăsit, iar noi păream pierduți în spațiu, după nopți întregi de nesomn și foarte puține ore dormite.

Matteo vorbise cu noi și ne-a trimis la un depozit de materiale de construcții la 100 mile de New York.  Se observa o lumina la una dintre ferestre. Dar nicio mișcare. Pe Steve l-am trimis în grija lui Grayson. Speram doar să nu fie în pericol sau poate noi eram?