Masca lui Blake

Cap. 91

Nu vreau să ne spunem adio.

*

Eram surprinsă plăcut de gestul lui. Îmi doream să-i aud vocea.

- Ce faci aici?

J.J. mă speriase atât de tare, încât telefonul a făcut cunoștință cu pământul.

- O să fii umbra mea de acum înainte? am întrebat eu furioasă. Am verificat telefonul, scăpase ca prin minune.

- Te-am speriat?

- Ce vrei?

- Știu unde e tatăl tău.

- Unde? m-am întors brusc spre el.

- Nu-ți spun.

- Cum adică nu-mi spui?

- Simplu.

- Atunci de ce mi-ai spus că știi unde e.

- Să știi și tu.

- Și unde e?

- Și..nu-ți spun, pentru că iei totul în glumă și e periculos să știi. Scuze că te-am întrerupt. Salută-l pe Axl din partea mea sau mai bine nu, nu cred că i-ar plăcea să te știe în preajma mea.

- Eu..ahh..

Ok. Să-l sun pe Axl și să-l mint sau să nu îl sun și să mă prefac că nu am primit acest cadou.

Blake

- Am să accept propunerea ta.

- De ce? mă întrebă serios, Grayson.

- Pentru că îmi iubesc soția și copiii. Dacă trebuie să fac asta pentru a-i salva, nu aș mai sta pe gânduri.

- Ești conștient că nu vei avea cum să scapi din mâinile Tigrului.

- Și ce acum îți pasă?

- Nu, doar vreau să fiu sigur că știi ceea ce ai ales.

- Și ce ai fi preferat să aleg, să-mi ucizi familia?

- Mâine vei fi trimis la Tigru.

- Grayson, am o rugăminte, aș vrea ca înainte să plec să-mi mai văd o singură dată familia.

- Îți aduc o poză, zise el și ieși din încăpere. Aveam vaga impresie că mă ignoră.

Nu știam dacă e zi sau noapte, azi mi-am refuzat mâncarea, pentru mine a sta departe de Clarissa și de copiii mei, înseamnă condamnarea la moarte. Fetele mele sunt totul pentru mine, nici măcar nu îmi voi vedea copilul, pe care Clarissa urmează să-l aducă pe lume. Tebuia să-mi iau adio, dar nu eram pregătit pentru asta.

Îmi aduc aminte perfect când am întâlnit-o pe Clarissa și cum ușor ușor m-am îndrăgostit de ea. Când mi-a cerut să vorbesc cu ea, i-am îndeplinit dorința, m-am dus ispășit să o văd, dar a trebuit să fiu rău cu ea, pentru că refuzam să cred că mă simt atras de ea. Iar acele trei zile, fără să o văd, au fost chinuitoare.

"Am răsucit cheia în ușă, am auzit-o mișcându-se. Cu siguranță nu se aștepta să fiu eu, am ținut bine cutia de pizza, voiam să mă revanșez că o țin aici împotriva voinței ei, dar era spre binele ei.

- Blake? făcu ea ochii mari când ma văzu.  M-am întors să văd dacă nu e nimeni în spatele meu, coridorul era pustiu, așa că am intrat în cameră, închizând ușa în urma mea. Ce cauți aici? mă întrebă suspicioasă.